Eu am fost mereu întristat de deosebirea dintre Zaheu și mine. Zaheu, om serios, cu stare, funcționar public, se urcă în copac fiindcă altfel nu Îl putea vedea pe Domnul, Care era ecranat de mulțimea celor care Îl urmau. Dimpotrivă, eu cârtesc când merg la întâlnirea cu El și nu e totul așa cum trebuie. Preotul nu are mânecuțele călcate. Diacul a început "Binecuvântează, părinte !" fără să țină orarul ridicat, așa cum este prescris. Adunătura de babe care închipuie corul bisericii miorlăie și cântă pe nas a manierism bizantinesc. Credinciosul din fața mea nu s-a spălat în urechi. Păi, nu așa ! Când intru eu în biserică, totul trebuie să fie perfect. Și să fiu așteptat, cu loc liber în bancă, așa mi s-ar cuveni. Dacă naosul e plin și nu mai e loc nici în picioare decât în pridvor, atunci nu stau, să fim bine înțeleși !
Adică, să mă urc eu, maimuțește, în copaci ca să Îl văd pe Domnul și ca să aud cuvântul Său ? S-avem pardon, a se scuti !
|