Citat:
În prealabil postat de Annyta
Absolut de acord cu ce spui tu. Ceea ce ai scris referitor la Filocalie, Pateric, despătimire... sunt demne de studiat.
Nu știu alții cum sunt, însă mie mi se par cărți care nu sunt întotdeauna ușor accesibile înțelegerii noastre. Eu le-am citit pe sărite, de fapt din Filocalii am doar 3 volume (1, 4 si 11). Am fost extrem de bucuroasă când am citit Filocalia 11 (Scrisori duhovnicești ale Sfinților Varsanufie și Ioan) - destul de recent - am mai scris despre asta pe forum... Nu știu cum s-a întâmplat, dar a fost foarte atractivă și de folos, mi-a mers la sulfet. Am mai răsfoit și alte volume, cu dorința sinceră de a le citi, însă am rămas la stadiul de citit pe sărite. Nu am, momentan, "deschiderea" necesară. Citirea lor trebuie, după opinia mea, să fie îmbinată cu aplicarea practică a învățăturilor pe care le cuprind, iar asta este, de fapt, o lucrare pentru toată viața. Fără a fi leneșă, însă așa văd eu lucrurile: nu ne putem schimba peste noapte, iar dacă o facem, prin harul lui Dumnezeu, atunci trebuie să ne străduim să menținem darurile primite.
|
Bine ca ai avut Filocaliile pe suport de hartie.Caci altfel ,poti risca sa treci pe linga frumusetea lor,neputindu te concentra cand citesti pe calculator
Desi sunt grele , nu trebuie sa intelegem chiar totul,ci sa rezonam cu textul si in final cu autorul respectiv.
Daca nu ar exista acel strop de lumina si dragoste,aceea filozofie ascunsa a sufletului si a vietii,care sa ne atraga ,daca am cauta sa intelegem matematic ,cu mintea ,sigur ne am plictisi crunt dupa 3 pagini.
Filocaliile sunt o dovada stralucita ,ca lucrurile complicate ,si chiar asceza,pot deveni agreabile,atunci cand se adreseaza naturii intime a omului ,direct sufletului sau,si sensurilor sale cele mai adanci.
Nu prin forma atrag aceste scrieri ,forma e grea,ci prin continut ,care da speranta accesului nu numai la cunoastere,ci si la purificarea prin cunoasterea de sine si la surprinderea dumnezeirii,atat de aproape de noi