Trebuie să discutăm puţin despre felul în care au fost creaţi Adam şi Eva, pentru că am impresia că mulţi dintre noi amestecăm puţin lucrurile. Impresia greşită este că Eva ar fi fost creată la mult timp după Adam şi confuzia vin din următorul verset:

„Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".” (Facere 2, 18)
„Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.”

Bun, dacă ne uităm doar la aceste versete, fără să studiem cu atenţie ce spune Sfânta Scriptură şi cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi ajungem la concluzia că Eva a fost creată pentru Adam în mod conjunctural, adică dintr-o necesitate de moment a lui Adam. Astfel, femeia poate fi greşit considerată un accesoriu pentru bărbat, ceva care nu este neapărat necesar dar care poate fi de ajutor.

O altă impresie greşită pe care o avem noi este că în ziua a şasea Dumnezeu l-a creat doar pe Adam, nu şi pe Eva. Astfel fără să ştim presupunem că Eva a fost creată ulterior, şi nu are legătură cu tot ce a fost creat, nefiind acolo de la început, ci apărând oarecum pe parcursul istoriei adamice din rai.

Această înţelegere greşită a lucrurilor afectează percepţia noastră despre unirea dintre bărbat şi femeie, despre Taina Cununiei şi implicit despre viaţa de familie.

În cartea Facerii din Vechiul Testament, în primele două capitole se relatează modul în care Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, a făcut lumea. Am făcut o mică schiţă a acestor două capitole pentru a observa mai clar ce mesaj ne transmit:

Facerea, Capitolul 1

• Crearea lumii - Ziua 1

- a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, lumina şi întunericul

• Crearea lumii - Ziua 2

- a făcut Dumnezeu o tărie prin mijlocul apelor, despărţindu-le pe cele de sus de cele de jos.

• Crearea lumii - Ziua 3

- a făcut Dumnezeu mările şi uscatul, pomii şi toate plantele pământului.

• Crearea lumii - Ziua 4

- a făcut Dumnezeu luminatorii cerului: soarele, luna şi stelele, ca să se deosebească anotimpurile, zilele şi anii.

• Crearea lumii - Ziua 5

- a făcut Dumnezeu vietăţile apelor şi toate păsările lumii.

• Crearea lumii - Ziua 6

- a creat Dumnezeu animalele domestice şi pe cele sălbatice şi toate târâtoarele pământului.
- tot în această zi l-a creat Dumnezeu pe om.

Aş vrea să fim puţin atenţi şi să vedem în ce fel l-a creat Dumnezeu pe om. Iată ce zice Scriptura:

"Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"

E prima dată în toate cele şase zile ale creaţiei când se foloseşte pluralul atunci când se referă la acţiunea creatoare a lui Dumnezeu: „să facem om”. Până acum se spunea doar „a făcut Dumnezeu” sau “şi a zis Dumnezeu să fie...”

„Acesta nu este un plural al maiestăţii, ci un plural gramatical autentic; Sfinţii Părinţi văd în el prima revelaţie scripturistică asupra persoanelor Sfintei Treimi” explică IPS Bartolomeu Anania. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh se sfătuiesc şi cad de acord să-l creeze pe om, dar nu în orice fel, ci după chipul şi asemănarea Lor.
Şi apoi precizarea necesară:

"Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie."

Deci în ziua a şasea a facerii lumii a fost creat omul ca bărbat şi femeie, nu doar Adam. Aşa cum Dumnezeu este Unul în fiinţă dar trei Persoane, la fel şi omul a fost creat un trup dar două persoane.

Şi tot acum spune Scriptura:
"Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
Nu i-a zis lui Adam să crească singur sau să se înmulţească singur ci omului, Adam şi Eva.

Facerea, Capitolul 2
Acest capitol este cel care este posibil să aducă neînțelegere, întrucât reia anumite momente din cele şase zile ale Creaţiei, aducându-le detalii suplimentare.

• Crearea lumii - Ziua 7

– Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile Sale; sfinţirea acestei zile ca zi de odihnă. Facerea lumii se termină.
Apoi urmează:

• Detalii despre cum era Pământul înainte de fi populat de vegetaţie.

Detalii despre felul cum l-a creat Dumnezeu pe om în ziua a şasea: l-a făcut din pământ, suflând suflare de viaţa în faţa lui, apoi l-a pus în grădina raiului.
I-a dat poruncă să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi a răului.

• Hotărârea lui Dumnezeu de a face ajutor lui Adam.

Apoi Dumnezeu îi aduce înainte lui Adam toate animalele pământului pentru a le numi şi pentru a-şi găsi ajutor printre ele:
„Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. ”

• După acest moment Dumnezeu o crează pe Eva din coasta lui Adam, şi Adam o recunoaşte bucuros că fiind os din oasele sale.

Capitolul 2 al Facerii reia momentul în care omul a fost creat şi-l detaliază. Faptul că Dumnezeu i-a oferit animalele ca alternativă de ajutor lui Adam nu arată nicidecum că nu avea în gând s-o creeze pe Eva, ci doar vrea ca Adam să ajungă singur la concluzia că are nevoie de cineva pe măsura lui. Hristos vrea să-l facă pe Adam să priceapă că doar o fiinţă personală, cu raţiune, îi poate fi de ajutor iar nu cineva mai prejos decât el.

Crearea Evei nu este conjuncturală, ci este parte din planul creaţiei săvârşit de Sfânta Treime în cele şase zile. Femeia este parte din proiectul măreţ al lui Dumnezeu pentru întreg universul, iar unirea ei cu bărbatul în mod desăvârşit este esenţa acestui proiect. Prima dată când se pomeneşte în Scriptură despre facerea omului atunci se pomeneşte despre barbat şi femeia împreună. Eva a fost creată în a şasea zi împreună cu Adam.

„Căsătoria (Taina Nunţii) este anterioară căderii omului în păcat: se poate presupune că şarpele (diavolul) a avut intenţia de a degrada căsătoria binecuvântată de Dumnezeu în Rai şi că aceasta va fi raţiunea pentru care căsătoria, după căderea în păcat, ar putea rămâne fără reproş, cu toate că, din punctul de vedere al omului căzut în păcat, este legată de noţiunea de păcat.” (Pr. Vasile Gavrilă)

Hristos Domnul, fiind întrebat de farisei şi cărturari dacă îi este permis bărbatului să-şi lase femeia el spune: „...de la'nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“.”

Menirea omului în acest univers nu poate fi gândită decât ca unire între bărbat şi femeie. Iar această unire are ca model unirea dintre Hristos şi Biserica Sa.

Astfel stând lucrurile, homosexualitatea este o deformare gravă a adevărului și a rosturilor pentru care Dumnezeu a făcut omul, consecințele fiind pe măsură. Femeia şi bărbatul au fost creaţi împreună, egali, slujind aceluiaşi scop: îndumnezeirea, asemănarea cu Sfânta Treime.

Unirea bărbatului şi a femeii prin Taina Cununiei, în Biserică, este nu neapărat o necesitate cât o urmare firească a felului în care omul a fost creat.
(Claudiu)
P.S. În imagine este un detaliu din icoana Învierii Domnului unde El îi dă mâna Evei şi lui Adam ridicându-i din iad.
http://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii...jumctural.html

Attached Images

b_900_900_0_0___images_fotografii_PatimileSiInviereaDomnului_Invierea-Domnului-fresca-3.jpg (43,0 KB, 2 views)