Si cum spuneam, povestea merse mai departe, in cercuri largi de vise, pana cand...se muta intr-un cartier din Lisabona. Acolo, un cunoscut de-al meu, domn intre doua varste, care tocmai se intorcea de la Liturghie, zari pe partea dreapta a reverului camasii, la douazaci de pasi aproximativ, un birt si-o teleguta (deghizata in Nissan decapotabil ultima generatie). Tare mult il tulbura birtul, tare il provoca teleguta. Si cum in buzunar avea un pumn de hartii mototolite numite euro, mai intai adulmeca macesele din paharul cu sodda, apoi mototoli tot discursul de la Liturghie, ambala frumos toate emotiile si strapungerile inimii, se cimenta bine si, cu un simplu mail de la laptopul mini si portabil din buzunar, contacta proprietarul Nissanului (nu stiu acu - hal de autor ca nu stie totul in povestea lui! - de era chiar dracu sau vreun reprezentant al lui, ca parca reprezentante li se spune la astea cu masini din import) si inchirie jucaria pana la miezul noptii dimpreuna cu o noua vrajitoare (personajele raman mereu in scena pana la sfarsitul reprezentatiei), de data asta preschimbata in zana, si o zbughi in tromba (cu atentie desigur la poluarea fonica, intrucat de aia cu resturi de la benzina nu poate fi vorba in esapamentele Euro) spre o alta poveste, pentru care nu am nici pana, nici indrazneala sa va istorisesc. Dar mizez, umanist-foc, pe imaginatia cititorului...