Nu doar a naşilor; m-am referit şi la părinţi, şi la preoţi. Însă am vorbit în primul rând de responsabilizare. Naşul, dacă este neînvăţat dar responsabil, înţelege fie că nu e vrednic să transmită credinţa finului – şi atunci stă deoparte –, fie că trebuie să se învrednicească pentru aceasta, şi atunci va cere mai mult de la sine, sporindu-şi cunoştinţele şi credinţa. Important mi se pare să încetăm a mai face lucruile formal, să nu mai primim Tainele formal, să nu ne mai rugăm formal, să nu ne ducem la biserică formal. În toate să participăm întregi, adică cu suflet, minte şi trup.