[ALEXANDRU ANASTASIU]

(B) MUMII DIN AMERICA - CAZURI REPREZENTATIVE
(I) CHILE ŞI PERU.
Cele mai vechi mumii: Chinchorro
Până de curând, oamenii de ştiinţă nu aveau la dispoziţie decât foarte puţine rămăşiţe arheologice ale vechilor locuitori din Chile şi Peru.
In 1983, în timpul lucrărilor de excavare pentru nişte conducte de apă, în nordul statului chilian, s-a descoperit la un metru de pământ un cimitir al populaţiei Chinchorro, oameni care locuiau pe coasta sud-americană şi despre care nu se ştia decât că erau vânători şi pescari. Chemaţi imediat, arheologii au scos la iveală în scurt timp 96 de „figuri" ciudate, întinse pe spate, care s-au dovedit a fi, mai ales, rămăşiţele umane ale unor copii. Prima surpriză a revelat-o datarea cu C,4: cea mai veche mumie data din jurul anului 5000 î.Hr., cu 2500 de ani înainte ca egiptenii să înceapă construcţia piramidelor şi să facă primele încercări de îmbălsămare. Grupul de mumii Chinchorro descoperit şi alcătuit din doi adulţi şi doi copii este expus Ia Muzeul Universitar Tarapaca din Arica (Chile).
Corpurile lor erau modelate cu grijă, astfel încât au fost considerate forme timpurii de mumii. Pare ciudat astăzi că în acea vreme trupul celui răposat era desfăcut în părţi, pentru a-I recompune apoi cu ajutorul diferitelor materiale. Deoarece nu se păstrează niciun document Chinchorro, se speculează că prin mumii se încerca realizarea unei comuniuni cu zeităţile sau, potrivit tradiţiei, cel mumificat trecea mai uşor în lumea de dincolo.
Cercetarea corpurilor a condus la creionarea unei imagini clare cu privire la modul (destul de macabru) în care lucrau îmbălsămatorii de atunci: cu ajutorul unui cuţit din piatră decapitau mai întâi mortul, îi înlăturau creierul prin orificiul occipital iar apoi umpleau craniul cu iarbă şi cenuşă. Ulterior scheletul era descarnat, cu excepţia mâinilor şi a picioarelor care erau lăsate să se usuce în mod natural. In jurul oaselor se legau beţe şi mănunchiuri de iarbă, capul se înfigea într-un băţ şi se fixa din nou în coloana vertebrală. Imbălsămătorii remodelau apoi corpul cu ajutorul unei paste din cenuşă şi clei animal, după care reasamblau mâinile şi picioarele, iar în ultima fază aplicau pe cap un smoc de păr uman. în final, corpul era acoperit atât cu piele umană, cât şi cu animală (de leu de mare), şi vopsit în negru mangan, în perioada neagră (5050 - 2500 î.Hr.), sau în roşu ocru, în perioada roşie (2500 - 2000 î.Hr.).
Deşertul Atacama, unde Chinchorro îşi îngro-pau morţii, este unul dintre cele mai uscate locuri de pe Pământ şi este potrivit pentru conservarea trupurilor umane. Din 1917 în acest areal au fost descoperite peste 282 de corpuri mumificate. Cele mai vechi mumii s-au conservat natural, dar mai târziu Chinchorro au folosit metode de îmbălsămare mai elaborate decât cele ale egiptenilor. Se pare că în jurul anului 1500 î. Hr. a încetat realizarea de mumii artistice, o dată cu modificarea credinţelor religioase ale populaţiei Chinchorro.

(II) MUMIILE PERUVIENE
O formă specială de înmormântare, aşa numita „fardel", au dezvoltat în perioada 600 î.Hr. - 1000 d.Hr. locuitorii agricoli din zonele înalte din Anzi ale Perului de azi, profitând mai ales de clima propice pentru o mumificare naturală.
Cele mai vechi mumii peruviene cunoscute au fost găsite în 1920 în peninsula Paracas: 429 de mumii ale unor bătrâni, datând din secolul al V-lea î. Hr. Corpurile erau aşezate în poziţie ghemuită într-un coş mare (de exemplu, mumiile din coş din Cuzco) şi lăsate să se usuce la aer. O pânză din bumbac, ţesută foarte frumos, cu broderie, realizată printr-un efort considerabil, reprezenta învelişul mumiei naturale. Cu ajutorul acestor pânze se obţineau mumii de formă cilindrică, pe care se aşeza un cilindru mai mic tot din pânză, reprezentând capul. După ce procesul de mumificare se încheia, trupurile astfel pregătite erau duse în cimitire mari cu peşteri sau cu morminte săpate.
La sud de Paracas, lângă misterioasele figuri din deşertul Nască, se află cimitire cuprinzând mii de mumii, datate între 200 şi 700 d.Hr., prădate pentru valoroasa ceramică cu modele asemănătoare celebrelor figuri din acest deşert.
în 1996, în munţii din nordul Perului au fost descoperite mai mult de 200 de mumii, conservate în peşterile uscate şi numite de incaşi „Chachapoya", care ar însemna „oamenii norilor". Studii atente au demonstrat că mumiile Chachapoya timpurii (secolul al IX-lea) erau lăsate să se usuce natural, iar din veacul al XV-lea „oamenii norilor" au început să-şi îmbălsămeze morţii.
In cadrul unei expediţii National Geographic din 2001 s-a descoperit o mumie „cocon", aşa numitul „Principe de bumbac": mumia unui bărbat şi cea a unui copil, alături de alimente, vase, blănuri, podoabe şi multe altele. învelişul „coconului" trebuia să îi dea o înfăţişare aparentă de om. Porecla provenea de la cantităţile mari de bumbac brut, aflate sub stratul exterior de pânză ţesută.
(III) REGII MUMIFICAŢI AI INCAŞILOR
Când spaniolul Francisco Pizzaro cucerea în 1533 Imperiul Inca şi capitala Cuzco din podişul pe-ruvian, conquistadorii acestuia, lacomi după aurul incaşilor, l-au ucis pe regele Atahualpa şi au dat peste palatele mortuare ale foştilor conducători incaşi. Aici, mumiile dregătorilor, precum şi cele ale soţiilor şi copiilor, împodobite cu aur, cu veşminte bogate, schimbate şi spălate regulat de slujitori, erau îngrijite ca prinţii în viaţă, având propria organizare de curte, în frunte cu un nobil şi o nobilă, care vorbeau în numele celui decedat. Se pare că incaşii au preluat şi continuat aceste obiceiuri odată cu cucerirea imperiului Chimu în 1476.
Regii răposaţi participau în continuare la viaţa socială şi nicio ceremonie religioasă nu se putea imagina fără procesiunile grandioase cu mumiile regale, aşezate pe un palanchin, după cum nota cronicarul spaniol Garcilaso de la Vega. Odată cu pătrunderea spaniolilor în Cuzco, podoabele lor din aur au ajuns în vistieria statului spaniol sau în buzunarele funcţionarilor şi ale soldaţilor. Mumiile au fost duse în noua capitală, Lima, unde au mai putut fi admirate ca o curiozitate un timp, după care, probabil la insistenţele Inchiziţiei, au fost arse. Dacă slujitorii incaşi au reuşit să ascundă câteva mumii regale în peşterile din Anzi în timpul cotropirii spaniole, este posibil ca într-o zi să fie descoperite, pentru elucidarea problemei mumificării conducătorilor din dispărutul imperiu.
In 1999, un vast cimitir incaş, cuprinzând peste 2200 de mumii datate între 1438 şi 1530, a fost descoperit la Puruchuco, în afara Liniei.
(IV) MUMIILE MEXICANE
Mai mult de 100 de mumii au fost excavate între 1896 şi 1979 în cimitirul Panteon din Guanajuato (Mexic), unde mineralele din sol puteau conserva natural corpurile. Ele sunt expuse cu sau fără veşminte în cutii de sticlă, unele dintre ele purtând inscripţii cu aforisme precum „Aceasta este cum îmi vezi tu viaţa; aceasta este cum văd eu adevărul". Semnele de con-tractură a muşchilor de după moarte (rigor mortis) arată că trupurile nu au fost îmbălsămate.6
6 Chrisp, Peter, op. cit., pag. 50-59.

VA URMA CU (C) MUMII DIN ASIA - CAZURI REPREZENTIVE