Doar a sta o vesnicie in intuneric si tot e teribil, asta mi-a aratat-o Dzeu, cand acum ceva ani, in drum cu trenul trecand printr-un tunel destul de lung, in tren fiind bezna, s-a auzit vocea unui batranel, pe un tot destul de grav si plin de intelepciune, "asa-i in iad", drumul prin intuneric a tinut vreo 2 minute, iar mie mi s-a parut o vesnicie, la iesire pana si lumina soarelui era altfel, imi venea sa-i imbratisez pe toti si sa le multumesc ca exista, admiram ca un copil peisajul de afara si parca fiecare moment avea o dulceata aparte, invatasem sa pretuiesc, pacat ca doar ziua aceea a tinut acest sentiment.
Iar cazanele cu smoala :D, astea doar din Tom si Jerry le-ai scos, daca vrei o viziune mai degraba indreptata spre suferinta sufletului din iad (intuneric, deznadejde, imputiciune, etc..), mai degraba decat "peisajul", citeste Pr. Cleopa..
Ma iertati,
Toate bune
|