Daca barbatii pot fi fideli unei singure femei? Desigur. Mamei lor. Ca in cantecul acela: "Mama lor la toti!"
Acum mai in gluma, mai in serios, asa cum vad eu lucrurile, barbatii sunt un fel de copii: cu cat incerci sa-i stapanesti mai mult, cu atat se razvratesc si fac pe dos.
Citat:
În prealabil postat de Floare alba
Sotul meu este unul dintre ei, si suntem casatoriti de aproape 14 ani, avem 2 copii. Nu este o lauda, nu stiu cat este meritul meu, dar ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Si mai cunosc si alti barbati credinciosi sotiilor lor. Nu trebuie sa disperati fetelor, rugati-va la Dumnezeu sa va scoate in cale barbatul credincios, mai si cautati-l... Poti sa-ti intalnesti viitorul sot la biserica, dar si la discoteca. Depinde pe unde umbli si ce cauti.
Iertati-ma daca v-am suparat.
|
Floare alba, Floare alba... cata dreptate ai!... Dar, daca ne incredem prea mult in noi insine, ne pomenim fara sa ne dam seama in niste imprejurari cu totul "delicate"...
Din capul locului, personal nu-i consider "barbati" pe acei indivizi casatoriti care merg la prostituate. Desigur, unii poate au motive intemeiate, dar oricum eu personal sunt impotriva sexului de vanzare.
Toata viata mea de "casatorit", am primit libertate deplina sa fac ce vreau. Dar tocmai aceasta libertate "ma leaga" iremediabil. Cum as putea sa calc stramb, dupa care s-o privesc in ochi? Unii pot, dar asta este ipocrizie, dupa parerea mea. Si oricum nu ramane neplatit.
Dar am observat ca asta nu-mi da dreptul sa strig catre altii, cat de "virtuos" sunt eu, fiindca nu e meritul meu, sub nici o forma. Adulterul nu se face "batand din palme". Fiindca Dumnezeu iti zadarniceste planurile mult timp si trebuie sa fii de-a dreptul indaradnic sa nu intelegi in ce rahat te bagi. Indiscutabil, ispitele vin. Si cu cat le alungi mai mult, cu atat tentatiile sunt mai greu de... alungat. Ca atare, oricat ne-am increde in noi, nu avem voie sa-l provocam pe vrajmas, fiindca are multe metode de a ne pune piedica. Eu sunt unul dintre cei care m-am considerat extrem de abil, dar m-am impiedicat cand ma asteptam mai putin. Si nu pot invinovati pe nimeni fiindca am dorit "sa ma impiedic"... Dupa care am primit "avertisment" chiar a doua zi, de la Dumnezeu.
Uneori stau si ma gandesc daca suntem capabili sa descifram mesajele pe care ni le trimite Dumnezeu. Boala este modul cel mai trist de a primi un mesaj. Dar marea majoritate a acestor mesaje sunt dintre cele oarecum "fericite". Exact ca in serialul acela "I Shouldn't Be Alive". Dumnezeu te "salveaza" miraculos din intamplari stranii, cand nici nu-ti vine sa crezi cat de aproape ai fost de moarte. Daca "te conectezi" pe acea coordonata a mesajului, vei intelege, si-ti vei schimba viata. Daca nu? Cred ca nu exista "daca nu". Dumnezeu nu "strica" mesajele cu cei care nu se vor conecta pe acea coordonata...