Cândva un bărbat descoperi în pământul său, o statuie de marmură de o mare frumusețe și o duse unui colecționar căruia-i plăceau toate lucrurile frumoase, oferindu-i-o spre vânzare, iar colecționarul o cumpără pentru o sumă însemnată. Apoi se despărțiră. Și cum mergea omul spre casă cu banii, se gândi și spuse:
“ Câtă viață aduc banii aceștia! Cum poate cineva să dea atât de mult pentru o piatră cioplită îngropată și neștiută în pământ de o mie de ani?”
Iar colecționarul privind statuia își spuse în sinea lui: “Ce frumusețe! Ce viață! Ce suflet a plasmuit-o prin visare! Și câtă prospețime după un dulce somn de o mie de ani. Cum poate cineva să dea acestea toate pentru bani, morți și lipsiți de vise?”
(Kahlil Gibran)
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|