Atatea pilde infantile, intr-o lume in care nu mai incapem de celalalt, in care singura aura umana ne ramane cuvantul impopotonat in pilde si invataturi. Nu inteleg, efectiv, nu inteleg cum putem fi atat de piosi in exprimare, in acelasi timp in care aproape ca nu a mai ramas nimic din omenia noastra, intr-o societate convertita la ignoranta, intr-o lume in care ne-am resemnat suferinta transformand-o in virtute, in care am transformat rautatea in vointa divina si nepasarea in vrednicie.
Am trait mult timp incojurata de aceste invataturi, dar niciodata de iubire!
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|