Cel mai drag îmi este părintele meu duhovnic, de la o biserică din Bucureşti, însă nu mă simt în măsură de a descrie în cuvinte "relaţia" noastră. Este foarte important pentru mine că am găsit persoana (acum aproape 10 ani) căreia să îi pot spune problemele, frământările, păcatele mele... şi de la care să primesc cuvântul ziditor. Are un stil mai lapidar şi direct, dar mi-au rămas vii în memorie multe dintre "dialogurile" noastre (vorbite sau simţite). Este bucuria, întărirea şi elementul meu de stabilitate...

Glykys a deschis probabil acest topic cu gândul la duhovnici mai cunoscuţi... dintre aceştia am avut ocazia să îl întâlnesc doar pe părintele Iustin Pârvu, ale cărui cuvinte (răspunsuri la întrebări personale) le păstrez de asemenea în memorie.

Cu părere de rău că nu răspund întocmai "cerinţei subiectului"... le doresc tuturor duhovnicilor noştri sănătate, viaţă lungă, mântuire şi înţelepciunea de a ne păstori şi pe noi pe drumul mântuirii!