Citat:
	
	
		| 
					În prealabil postat de delia31  Spre deosebire de catolici care spun ca pacat e doar ceea ce Biserica Catolica a stabilit oficial si in scripte ca fiind pacat, ortodocsii practicanti inteleg prin pacat, orice miscare a sufletului si a trupului care nu e pe directia plus infinit cea care duce treptat la asemanarea cu Dumnezeu.  
 Desigur,  prin unele pacate facem pasi mai mici, prin altele de-a dreptul salturi,  insa toate contribuie la  marirea distantei  dintre noi si Cel ce vrea sa-I fim asemenea.
 
 Adam a  pornit pe contrasens, facand  inevitabil ca toate exemplarele speciei umane sa se nasca in aceasta stare alienata a fiintei.
 Hristos a venit si  a unit in Sine Insusi aceasta fire bolnava de pacat cu firea divina, reorientand-o spre directia buna.
 
 Nu degeaba a insistat Hristos pe  metanoia, cainta, care nu e altceva decat reconversia, reorientarea mintii  spre directia initiala de la care se abatuse
 (termenul „metanoia”  inseamna razgandire,  meta=dincolo de; nous=minte, gand).
 S-a facut pe Sine si cale  de parcurs si tinta de ajuns.  Si pe deasupra si samarinean pe cale, de vom cadea intre talharii de suflete.
 | 
	
 Mutlumesc pentru detaliile oferite Delia. Consider ca sunt relevante pentru subiectul discutat.
Subscriu.
Doamne ajuta. Har si pace Domnul sa ne daruiasca.