Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Teodor, care a sihastrit în Lavra Sfântului Sava, si apoi s-a facut arhiepiscop al Edesei.
Sf. Teodor, Episcopul Edesei, s-a născut în orașul sirian Edesa, fiind toată viața sa un vas luminat al minunilor lui Dumnezeu, Cel mărit întru sfinții săi.
La vârsta de 12 ani după ce și-a pierdut părinții și și-a dat toate bunurile săracilor, s-a dus la Ierusalim unde a fost tuns la Lavra Sfântul Sava cel Sfințit. După 12 ani de severă ascultare monahicească, urmați de alți 24 de ani de pustnicie și abstinența, Domnul L-a chemat pe înduhovnicitul părinte să fie episcop ca să ajute la luminarea oamenilor. După moartea Episcopului Edessei nu s-a găsit urmaș mai vrednic decât Sf. Teodor, fiind ales cu îngăduința Patriarhilor Antiohiei și Ierusalimului, a clerului și poporului.
Nu i-a fost ușor sfântului să-și părăsească viața în pustnicie dar s-a supus voii lui Dumnezeu, asumându-și sarcina de a păstori enoriașii Bisericii Edessa, în timpul împăratului bizantin Mihail și a mamei sale Teodora (842-855). În timpul sfintei slujbe de sfințire ca episcop, o minune a avut loc în biserică, și anume: oamenii au văzut cum un porumbel alb ca zăpada a zburat din cupola bisericii și s-a așezat pe capul noului episcop. Sf. Teodor a făcut toate eforturile pentru a conduce turma sa foarte bine, fiind pentru toți un model de credință, prin cuvinte, viață și iubire. Prin exemplul vieții sale sfinte, el și-a călăuzit turma sa spre mântuire. Teodor a luptat mult cu ereticii apărând cu strășnicie biserica sa de tentații străine și învățături mincinoase. Părintele Teodosie Stilitul, văzător cu duhul, îl sprijinea și îl ajuta pe Sf. Teodor în lupta spirituală pentru comunitate, nevoindu-se în pustnicie nu departe de oraș, lângă mănăstirea Marelui Mucenic Gheorghe. Cu binecuvâtarea părintelui, Sf. Teodor a pornit într-o călătorie la Bagdad, în vizită la califul Mavi ca să-i ceară socoteală pentru măsurile nedrepte luate împotriva ortodocșilor. Ajungând la Mavi, sfântul l-a găsit pe acesta grav bolnav. Cerând ajutor la Dumnezeu, sfântul episcop aruncă puțin pământ de la Mormântul Domnului într-un vas cu apă și i-l dădu ca să-l bea. De îndată ce l-a băut, califul s-a vindecat și din recunoștință, a fost de partea sfântului în doleanțele pe care le-a avut, ascultându-i bucuros învățăturile. În cele din urmă, împreună cu trei apropiați de-ai lui, a acceptat botezul în creștinism, luând numele de Ioan. Mărturisindu-și toți credința în Dumnezeul creștinilor în fața musulmanilor, califul Ioan și ceilalți trei au fost omorâți. Califul le-a apărut în același timp în vis Sfântului Teodor și Sfântului Teodosie, spunându-le că i s-a dăruit să sufere moarte pentru Hristos și Hristos l-a numărat cu ceilalți Mucenici. El a promis că se vor întâlni în scurt timp în rai. Acest lucru a fost un semn pentru sfântul Domnului că se apropia sfârșitul său. În 848, aflându-se din nou în singurătate la Lavra Sf. Sava cel Sfințit, Sf. Teodor s-a săvârșit în pace.
Sf. Teodor a lăsat creștinilor scrierile sale edificatoare. "Viața Sf. Teodor al Edessei" a fost foarte citită în sec. al XVI-lea și al XVII-lea, fiind păstrată în mai multe manuscrise.
http://calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie19.htm
In ceea ce priveste viata Sfintei Macrina, recomand cu caldura cartea omonima, scrisa de Sf. Grigorie de Nyssa si tradusa de Badilita -
http://cartianastasia.wordpress.com/...intei-macrina/