[Decebal]

În prealabil postat de Eugen7

Sfintii Parinti afirma ca ne facem partasi harului Dumnezeiesc prin Sfintele Taine. Inceputul este Taina Sfantului Botez cand Hristos Iisus se salasluieste tainic in adacul inimii noastre (minte) si culminarea este deplinatatea unirii cu Hristos Iisus in Sfanta Taina a Euharistiei.

Sfinţii Părinţi nu afirmă că ne facem părtaşi harului dumnezeiesc doar prin sacramente. Şi repet încă o dată că poate unii nu au înţeles, eu vorbesc despre cei care deja sunt încorporaţi în Biserică prin Botez, nu despre cei care sunt în afara Bisericii lui Christos. Grigorie Palama vorbeşte foarte clar despre harul îndumnezeitor care vine prin rugăciunea inimii pe calea isihastă. În isihasm se vorbeşte foarte clar despre lucrarea HARULUI îndumnezeitor, luminător în timpul rugăciunii, pe calea ascetică şi mistică. Altfel spus, harul nu lucrează exclusiv doar prin ceea ce îndeobşte este recunsocut ca sacrament al Bisericii. Experienţele mistice de care vorbesc marii asceţi şi mistici ai Bisericii sunt experienţe tainice prin care se împărtăşeşte har dumnezeiesc chiar dacă nu sunt sacramente propriu-zise; ele pot fi asimilate într-o oarecare măsură Sfintelor Mistere. Iar dacă tot l-aţi adus ca referinţă pe Stăniloaie atunci tocmai tratatul de ascetică şi mistică este cel care ne ajută cel mai mult să înţelegem această poziţie ortodoxă.

În prealabil postat de Eugen7

Harul este lucrarea (energia) lui Dumnezeu ...

Harul este lucrarea lui Dumnezeu, dar el nu este distribuit în interiorul Bisericii exclusiv prin sacramente. Dumnezeu poate comunica direct, tot tainic, tot misteric, dar fără intermediul unui sacrament propriu-zis o comunicare de iubire din inima lui Christos în inima credinciosului, sau în mintea lui, iluminând spiritul.

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia aceasta este eronata. Sfintii Parinti afirma inechivoc mantuire pe nivele de iluminare (contemplatie) si desavarsire (indumenzeire) nu este posibila in afara Sfintei Biserici, fara conlucrearea deplina cu Hristos Iisus in Sfintele Taine, intrucat doar prin Sfanta Taina a Euharistiei "ne facem partasi dumenzeiestii firi" (II Petru) caci "in Hristos Iius locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" (Colosseni 2,9).

Această afirmaţie este eronată din punctul dumneavoastră de vedere. Nu şi din punctul de vedere al sfinţilor apostoli şi al sfinţilor părinţi. Şi repet încă o dată pentru cei care sunt obişnuiţi să citească în diagonală că vorbesc despre cei care deja fac parte din Trupul lui Christos. Şi dacă tot s-au dat citate apostolul Pavel este cel care spune că Christos a turnat Sfântul Spirit în inimile noastre, iar apostolul Petru vorbeşte despre lumina care străluceşte în inimă. Îndumnezeirea nu este văzută în Biserica Ortodoxă doar prin Euharistie, ci şi prin ceea ce s-ar putea numi Euharistia mintală sau împărtăşirea minţii şi a inimii de Logosul cel necreat. Când Grigorie Palama vorbeşte despre îndumnezeirea prin har el se referă la modul cel mai direct la experienţa harului dumnezeiesc prin rugăciune mistică, mai exact prin ceea ce este denumită rugăciunea inimii. Trăirea harului în rugăciune poate fi una reală şi neintermediată propriu-zis de un îndeobşte numit sacrament.

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia dvs este eronata intrucat baza vietii duhovnicesti o reprezinta Sfintele Taine. Nu putem vorbi de viata duhovniceaca pe nivelul desavarsirii intru Hristos Iisus in cazul uni om care nu este botezat si nu s-a impartasit cu adevarat trupul si sangele Domnului in Taina Sfintei Euharistii. Parintii Filocalici afirma inechivoc ca nu poate exista "vedere duhovniceasca", mistica, spiritualitate in afara Bisericii, in afara Sfintelor Taine.

Afirmaţia mea nu este eronată pentru că am specificat de la bun început că vorbesc despre cei care deja fac parte din Biserică. Într-adevăr nu poate exista vedere spirituală în afara Sfintelor Taine, dar poate exista vedere duhovnicească şi implicit comunicare de har dumnezeiesc la nivel pur spiritual, mintal şi afectiv în afara administrării propriu-zise a unui sacrament pentru cei care deja fac parte din Biserică.

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia dvs este pertinenta si oportuna.
Consider imperios necesar de subliniat cu acesta ocazia diferenta intre har si harisma conform invataturii ortodoxe.

Sfintele Taine tin exclusiv de harul divin, deci sunt independente de om. Astfel preotii sunt "iconomi ai sfintelor taine" adica adiministratori ceea ce implica responsabilitate atat pentru propria persoana cat si pentru ceilalti, si nu implicit mantuire caci Hristos spune: "Plecati de aici, nu va cunosc pe voi"; celor ce afirma "Doamne nu am scos noi demoni in numele Tau... "

Harismele sunt daruri ale Duhului Sfant care sunt daruite oamenilor (clerici si mireni) spre slava lui Dumnezeu.

Este bine ca barbatul sa aiba atat harul preotiei cat si harisme (sunt mult cazuri de asemnea Sfinti) insa imporanta este mantuirea, cu sau fara harisme. Trebuie sa cautam prezenta lui Hristos Iisus in noi, harul lui Dumnezeu... iar cea mai de pret cale este dragostea adevarata de Dumenzeu si de semeni (I Cor 13).

Dumneavoastră vorbiţi din perspectiva care presupune că unii pot fi autentici administratori de Taine fără ca să fie iniţiaţi de Dumnezeu prin har în acele Taine sau Mistere ale credinţei. Cel pe care l-aţi citat avea însă o altă poziţie şi asta pentru că el trăise Damascul, el fusese urcat până la al treilea cer, el avusese o experienţă mistică cu totul specială a lui Christos. Vorbiţi de pe poziţia celor care privesc, să zic aşa, harul exterior nu harul interior. Nu întâmplător vorbeşte Scriptura despre cunoaşterea mântuirii, nu întâmplător vorbeşte evanghelia după Ioan despre viaţa veşnică drept cunoaştere a lui Dumnezeu, pentru că mântuirea este, la modul ei cel mai autentic, şi o experienţă de cunoaştere, nu doar o credinţă aşa pe auzite. O mântuire care nu este cunoscută, şi care nu se vede, care nu produce roade autentice ale mântuirii, este o mântuire îndoielnică, în cazurile când nu este direct condamnare.

Mântuirea în sensul ei autentic ortodox, şi vă rog să reţineţi, chiar înseamnă transformarea de la "eu trăiesc în mine" la "Christos trăieşte în mine"; ori această trăire nu este exclusiv una inconştientă, Simeon Noul Teolog învăţând foarte clar despre posesiunea conştientă a Sfântului Spirit. De aceea Christos Şi-a unit firea umană şi S-a făcut hipostasă a acestei firi, pentru ca în fapt umanitatea să aibă temelia ei sau esenţa ei "ancorată" în Christos, în Dumnezeu. Altfel ea nu poate ieşi din ciclul morţii. Mântuirea în sensul ei autentic ortodox echivalează cu reîntemeierea la modul real, autentic, inclusiv conştient a vieţii personale şi comunitare în Christos şi în Sfântul Spirit. Firea umană a fost enipostaziată în Fiul lui Dumnezeu şi unită cu firea dumnezeiască tocmai şi pentru ca esenţa persoanei noastre să îşi găsească hipostasa sau subsistenţa în Persoana lui Christos, şi ca astfel Christos să locuiască şi să trăiască "în mine" iar omul să devină templu al Spiritului.