[Ekaterina]

În prealabil postat de MihaiFloarea

Foarte greu lucru ni se cere nu numai prin această poruncă de iubire a vrăjmasilor (pe care eu mărturisesc: nu reusesc decît să-i ignor!)

Aceasta porunca este intradevar grea si anevoioasa. Personal simt greutatea acestei porunci neimplinite, dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil, doar El ne poate ajuta sa ne depasim firea si sa simtim cele mai inaltatoare sentimente fata de cei ce ne fac rau. Parintele nostru drag, Arsenie Papacioc, spunea ca daca nu putem sa-i iubim pe vrajmasi macar sa nu-i uram ca un fel de inceput in bine.

A iubi vrajmasii e o porunca, nu un sfat! Eu, care stau de vorba cu multa lume, am simtit ca-mi spun - parinte, pana aici! Fac orice, 1.000 de metanii pe zi, dar sa nu-mi spui sa-mi iubesc dusmanii. Vedeti ghearele dracesti care stapanesc pe fiecare?

Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti, si nu mai esti in balta, ci pe treapta. Sa facem putina cantareala negustoreasca... Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusa de duhovnici sau parinti in educatia religioasa. Iadul e o mare realitate! Si daca nu ierti, mergi in focul de veci.

Focul de acolo e de mii de ori mai tare decat focul de aici, si-i fara lumina. Nu te vezi cu cineva! Si nu stai acolo un timp, ci o vesnicie! Dati-va seama, ingrozitor! Pentru ca nu numai suferinta fizica te macina, ci si faptul ca esti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe vesnicie. Te ingrozeste vesnicia asta, mai fratilor! Te plictisesc de multe ori chiar niste bunatati, ca te saturi de ele.