Ivana, din toata ploaia de cuvinte pe care ai cernut-o pe aceasta pagina, tot ce am putut sa inteleg ca ii reprosezi parintelui in cauza (pe care nu-l cunosc) este ca nu te-ar fi tratat cu respectul care il asteptai cand i-ai trecut pragul.
Ca altfel nu cred ca ai fost o prezenta constanta la el in chilie sa vezi cati au primit aceasta piatra de poticnire.
Se pare ca am cam pierdut contactul cu Patericul (si nu doar), sa ne aducem aminte cum erau unii aspiranti ucenici primiti sau mai bine zis scosi in suturi si lasati cu zilele pe la poarta manastirii.
Smerenia se pare ca nu mai e inclusa intre virtutile la care aspira crestinul din ziua de azi, inlocuita pare-se de o superioara valoare morala, cea a "respectului" binenteles si neaparat ca pretentie nu ca dar.
Tin sa-ti spun ca am trecut si eu printr-o experienta care as putea-o clasifica chiar mai rea, cu un pom multlaudat la care ma prezentasem cu sacul si desi motivele pentru care s-a intamplat asta nu le cunosc nu ma grabesc a judeca dupa aparente si desi nu pot fi de acord cu tot ce spune si face respectiva persoana, am in continuare respect pentru el ca om si chiar daca nu si evlavie deosebita, multi, multi altii o au si le respect acest lucru.
|