Citat:
În prealabil postat de sophia
Incerc sa pricep.
Eu m-as fi bucurat si macar de unul singur. Si as ajuta pe cineva cu copii.
Imi sunt dragi bebelusii.
Sanatate si nasteri usoare. O fi stiind Dumnezeu ce face...
|
Imi cer iertare... Ma bag si eu, ca nea Ion...
Sophia, poate tocmai de aceia "nu pricepi". Ti-s dragi copii si nu neg acest fapt. Nu i-ai putut avea, dar ai incercat. Mereu.
Viata de cuplu, in voia lui Dumnezeu comporta anumite aspecte. Daca te folosesti de "gaselnite" ca sa "nu faci" copii, esti inafara "legii". Tu vorbesti despre celelalte, pentru ca nu stii cum e cu "taierea voii", cel putin din punctul acesta de vedere. Tu tot "incerci" si "e bine" dintr-un anumit punct de vedere. De ce n-ar fi bine si pentru altii din aceleasi punct de vedere? Iar daca "e bine", sunt foarte multe sanse sa apara un copil. Chiar daca mai ai. Si-atunci ce faci? Oare nu-i cel mai bine sa-L lasi pe Dumnezeu sa decida? Stiu, si tu ai dreptate, fiindca pe undeva parem ca "fortam" pe Dumnezeu sa faca dupa placul nostru, dar lucrurile astea sunt atat de subtile incat mintea omului nu poate discerne ce-i bine si ce nu.
Si-apoi... am vazut familii cu copii mai multi; am vazut si cu un singur copil, desi nu se punea problema resurselor... Am crescut la randul meu intr-o familie cu multi frati si surori. Sentimentul pe care-l au fratii cand se intalnesc, este ceva unic si cu totul binecuvantat de Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbesc de bucuria parintilor. Si nu vorbesc de parinti ipocriti care raman pe "foc automat" de la o betie la alta si nici de casatorii "ciudate" cu descantece (vezi "Morometii"), sau nu-mai-stiu ce clanuri de tigani sau secte, ci de acea voie a lui Dumnezeu care nu mai poate fi pusa la indoiala. In aceste cazuri, cred eu ca daca te increzi in "sfaturi" mai mult decat in Dumnezeu, nu te mai poti numi un "crestin" adevarat. Asta nu inseamna ca eu m-as considera un astfel de crestin, dar nu pot sa nu admir pe cei care sunt capabili de atata credinta...