Citat:
În prealabil postat de delia31
Rugaciunea unui copil trist
“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul.
Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăiește televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu.
Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenției, așa încât toți să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute.
Mi-ar plăcea să mi se dea atenția deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcționează… Și să-i țin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar și atunci când vine obosit de la muncă.
Și mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură și plictisită. Iar frații și surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Și să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic.
Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ți cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăiește orice televizor.”
|
Aceasta rugaciune reflecta o realitate dura. Cata tristete poate sa simta un copil atunci cand vede ca orice altceva merita atentie, in timp ce el este ignorat. Copilul are nevoie de dragostea si afectiunea parintilor, are nevoie sa fie ascultat si inteles, sa fie ajutat atunci cand il incoltesc temeri.
Am vazut de multe ori aceasta tendinta a desconsiderarii persoanei, evidentiata in faptul ca omul prefera sa se uite la televizor in loc sa caute si sa pretuiasca prezenta unei alte persoane. Oare de ce?