svovi: "Avva Iosif: "In nici un caz sa nu lasi patimile sa intre, ci tine-le piept fara preget." asta a zis cuiva dar a aflat Avva Pimen shi l-a intrebat ca lui de ce ii zisese altfel adica "Lasa-le sa intre si lupta-te cu ele" asta i-a zis lui Avva Pimen ca sa fie iscusit cica..."

Cum motivele pentru doua raspunsuri contradictorii la aceeasi intrebare sunt neclare, iata ca am gasit un alt text, care poate ca limpezeste intrucatva neconcordanta:
(scuze ca postez acest text din nou, dar aici ii era locul)

"...Caci la inceput harul isi ascunde prezenta in cel botezat, asteptand hotararea sufletului. De indata ce omul se intoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci
printr-o simtire de nedescris, harul isi manifesta prezenta in inima. Dupa aceea asteapta din nou miscarea sufletului, ingaduind sagetilor diavolilor sa
patrunda pana in adancul acestei simtiri, ca sa-l faca sa-L caute pe Dumnezeu cu o hotarare mai aprinsa si printr-o stare mai smerita.
Cand omul sporeste in respectarea poruncilor si cheama neincetat pe Domnul Iisus, focul harului sfant se intinde si peste simtirile cele din afara ale inimii,
arzand cu totul neghina pamantului omenesc, negresit.De acum inainte, capcanele diavolilor nu mai ranesc catusi de putin, ci abia zgarie partea
patimasa a sufletului.
Odata ce stradalnicul s-a imbracat cu toate virtutile, si mai ales cu desavarsita saracie, atunci harul ii va lumina toate partile firii lui printr-o simtire mai
adanca, incalzindu-l spre mai multa dragoste de
Dumnezeu. Sagetile diavolilor pier inainte de a fi atins simtirea trupului. Adierea Duhului Sfant impinge inima spre vantul pasnic si stinge sagetile
diavolului chiar cand acestea sunt in vazduh."

Iata, deci, Ovidiule, motivul pentru care e permisa intrarea patimilor, ca apoi cel in cauza sa-L caute si mai tare pe Dumnezeu. Presupun ca acest lucru e pentru cei mai avansati, caci eu personal nu mi-as permite asa ceva.