Despre inselare
"Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Protoparintii nostri s-au amagit, adica au recunoscut minciuna drept adevar si primind minciuna ascunsa sub chipul adevarului s-au vatamat pe sine.
Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii.
Pocainta si toate cele ce o alcatuiesc, cum ar fi: strapungerea sau indurerarea duhului, plansul inimii, lacrimile, osandirea de sine, pomenirea si simtirea din vreme a mortii, a judecatii lui Dumnezeu si a muncilor celor vesnice, simtirea ca Dumnezeu este de fata, frica de Dumnezeu, toate acestea sunt daruri dumnezeiesti, daruri de mare pret, daruri care sunt inceputul si temelia oricarei sporiri, chezasia darurilor mai inalte si vesnice. Fara a le fi primit pe acestea mai inainte, nu este cu putinta sa ni se incredinteze darurile cele din urma. "Oricat de inalte ar fi nevointele noastre, a spus Sf. Ioan Scararul, daca nu am dobandit inima indurerata, atunci nevointele noastre sunt si mincinoase si desarte"
Pocainta, duhul infrant, plansul sunt semne care dau marturie despre nevointa cu buna cuviinta in rugaciune; lipsa lor este un semn al abaterii spre o directie gresita, semn al amagirii sau al sterpiciunii.- Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov
|