...Eu si sora mea geamana am fost nascute prematur,si am avut diferite complicatii,astfel incat pe sora mea nici n-o declarase doctorul,nu se credea a supravietui,iar pe-atunci femeile nu faceau ecografie.Am fost vai de capul nostru,mereu ne invineteam,eram hranite prin gavaj,am stat o gramada de timp la incubator.
Dupa ce ne-a adus acasa,la fel,dadeam mereu in complicatii si mama,descaltata,fugea cu noi la spital.Eram,"nemuntuite",cum spune ea,si eram mult prea mici pentru varsta aceia,nu prea reuseam sa evoluam.Eu eram un pic mai bine,mai putin sora mea,care fusese,de altfel,si mult mai micuta.Tot umbland mama pe la doctori,cam pana la varsta de 4 ani,si vazand ca nu se intrevede nici o ameliorare,cica nici nu vorbeam si aratam de 2 ani,mama a luat-o pe calea bisericii.Si asa ne-a dus la Cuvioasa Parascheva,si dupa cum spune ea,atunci s-a-ntamplat o minune si am inceput sa vorbim si sa zambim si noi ca toti copii.Cica toata lumea s-a mirat,inclusiv doctorii.De-atunci ne-a dus aproape in fiecare an la Cuvioasa Parascheva,de ziua acesteia,si stateam cam trei zile,ca asa se proceda pentru a reusi sa te atingi de Sfanta.Si asa am mers pana la varsta de 14 ani.
La 15 ani,din nu stiu ce motive,mama nu mai putea merge in acel an.Atunci mi-am facut bagajele,si spunandu-le doar fratilor,am plecat singurica la Cuvioasa,bine-nteles,tot cu o zi sau doua inainte de marea sarbatoare.Nici acum nu-mi vine sa cred ca am indraznit sa plec singura atata drum,mai ales pe tren si altele.Aveam,insa,o dorinta nestavilita de-a ma rugam si de-a o atinge pe Cuvioasa,cu osteneala.Cand am ajuns acolo,lumea de pe lume,care mai de care adormeau pe unde apucau,mai ales in biserica,si era tare frig.M-am atasat si eu de o batranica si mi-am facut culcusul,pentru acea noapte,in bisericuta,langa aceasta,ca sa ma simt oarecum in siguranta.Plangeam si ma rugam neincetat la Cuvioasa Parascheva,imi amintesc,chiar ca am urcat in genunchi acele scari,la capatul carora trebuia sa te rogi cu infocare,si sa plangi pentru iertarea pacatelor.Uite-asa,am rezistat doua zile si doua nopti in nebuneala de oameni care era acolo,dupa care am luat trenul si am plecat la o manastire(unde aveam duhovnicul),la Suceava.Cuvioasa Parascheva este,de altfel si mijlocitoarea mea,nu nevrednicie,si mult timp i-am citit Acatistul aproape in fiecare zi,acum insa......RUSINE MIE!!!!
Sa ajungeti cu bine Jenica,imi este dor de Cuvioasa,sa o mai simt la locul ei cel sfintit,eu nu am mai fost de multi ani pe la Ea,de ziua ei nici atat.Si tare mi-as dori sa ma pomenesti si pe mine,chiar daca nu sunt in masura sa-ti cer asa ceva.Numai daca vrei!!!
Sa aveti grija de voi si sa va-ntoarceti acasa cu bine!!!
|