Citat:
În prealabil postat de HoratiuM
Și mai scrie că Fiul Îl trimite. Apoi, nu există Tată fără Fiu și nici identitatea Lor fără Duh. Deci Tatăl nu poate purcede nimic dacă nu-L are pe Fiul în Sânurile Sale. Căci Însăși imuabilitatea și integritatea divină trinitară nu poate să fie dată fără identitatea Tatălui cu Fiul prin Duhul.
|
Tatăl și Fiul nu sunt identici, nu există identitate între ei. Tatăl și Fiul sunt de-o-esență sau consubstanțiali, nu identici.
IDÉNTIC, -Ă, identici, -ce, adj. Care coincide întru totul cu ceva sau cu cineva; la fel cu altceva sau cu altcineva; aidoma, întocmai. – Din fr. identique, lat. identicus. Sursa: DEX '98 (1998)
Citat:
În prealabil postat de HoratiuM
Cad, oricum, toate sofismele lui Fotie care scotea din buzunar sursa dublă a Duhului dacă ar purcede și de la Fiul etc.. Astea sunt prostii. Dacă Tatăl și Fiul sunt Una, Duhul nu are o sursă dublă. Asta este logică aristotelică turnată în forme pseudo-dogmatice.
|
Nu are o sursă dublă pentru că dumneavoastră refuzați să vedeți acest lucru. De vreme ce Tatăl și Fiul sunt într-adevăr Una, dar ei nu sunt identici, fiind uniți dar fără să se confunde atunci este limpede că Tatăl și Fiul constituie două surse ale Spiritului, și nu doar una singură. Această dualitate a surselor Spiritului este în același timp contrazisă de Sindul de la Florența, care însă o dă cotită și afirmă purcederea ca dintr-un principiu, dar nu dintr-un principiu. A tăgădui în contextul afirmării filioque că Tatăl și Fiul sunt două surse, două cauze, două principii înseamnă a tăgădui identitatea personală a celor două persoane Tatăl și Fiul; asta însă ar fi în conformitate cu ceea ce ați afirmat mai devreme și anume că Tatăl și Fiul ar fi identici, fapt care nu este adevărat.