De ce nu se mentioneaza in spiritualitatea romano-catolica vederea (cognitia) luminii (harului) Dumnezeiesc? Pentru ca nu considerau din motive rationale ca este posibila si astfel se "blocau" rational? Sau pentru ca starea de hristificare, sfintire la care tinteau (Golgota), fiind nedeplina, nu implica si aceasta vedere duhovniceasca (congnitie duhovniceasca)? Sau amandoua motivele?... sau pentru ca nu puteau datorita erorii (ratacirii) spirituale?
Faptul ca nu se mentioneaza cognitia lumina harului divin in spiritulitatea romano-catolica este suficient sa ne determine sa negam hristificarea, sfintenia potrrivit spritualitatii romano-catolice? sau este mai indicat sa vorbim de o nedeplinatate a spiritualitatii, a hristificarii, a indumnezeirii si nicidecum sa le negam total. (De asemnea va rog sa nu interpretati ca argoanta ortodoxa afirmatiile mele, caci ortodxia nu este un "club privat" ci oricine este binevenit in Biserica Ortodoxa sa fie membru al ei conform invataturii Patristice, poate vietui intru Hristos dupa modelul patristic, filocalic, ortodox).
Am considerat important sa subliniem in acest sens o prima constatare, aceea ca tinta spritualitatii roamno-catolice este Golgota (starea de jertfa) si in acest sens hristificarea a determinat si apartia stigmatelor in cazul Sfanului Francisc de Assisi (spre exemplu. Am ales acest exemplu de sfant romano-catolic intrucat consider ca nici un om intreg la minte nu poate contesta sfintenita vietii intru Hristos a acestuia, hristificarea sa).
Pe Golgota nu este decat tristete, jertfa... nu se afirma cognitia duhovniceasca inechivoca a lumii harului lui Dumnezeu, asa cum se intampla pe Tabor, la Schimbarea la Fata (tinta spiritualitatii ortodoxe).
Situatia pe care o propun analizei oneste (nadajduind in harul si ajutorul Domnului pentru intelegerea Adevarului) este urmatoarea.
Daca Sfantul Francisc de Assisi, dupa ce a atins nivelul spiritual, sfintenia, hristificarea potrivit spirtualitatii romano-catolice (Golgota) ar fi fost alaturi de Sfinti ortodocsi precum: Sfantul Simeno Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov si si-ar fi ridicat tinta spirituala catre Tabor, Schimbarea la fata (asemnea sfintilor ortodocsi) oare ar fi putut avea cognitia luminii harului lui Dumnezeu, specifica sfintilor ortodocsi mentionati?
Consider ca un raspuns lapidar (fie afirmativ, fie negativ) nu rezolva dilema.
Personal consider ca ar fi putut avea congnitia luminii harului lui Dumnezeu, indrumat fiind de patristica rasariteana (ortodoxa) in sensul deplinatatii hristificarii (care este Taborul si nu Golgota).
Ca argument in acest sens doresc sa aduc episodul mentionat in lucrarea de mai jos, inainte de anul 1054 (Marea Schisma) dar dupa anul 1000 cand un episcop latin (din zona devenita uletrior romano-catolica) a ales sa vietuiasca duhovniceste sub indrumarea Sfantului Simeon Noul Teolog si a atins inalte nivele spirituale, fiind dat ca exemplu de catre Sfintii Parinti ortodocsi.
SF. NICHITA STITHATUL - Viata Sf. Simeon Noul Teolog, ed. Herald
http://www.edituraherald.ro/bookdeta...?cod_carte=143
Ideea pe care doresc sa o subliniez este relativ simpla: cine isi doreste deplinatatea sfinteniai, hristificarii (sa afirme deplin "Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" ) trebuie sa aiba si indrumarea potrivita in Sfanta Biserica, Sfintele Taine, Sfanta Traditie, Sfintii Parinti... intru harul lui Dumnezeu.
Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.