În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
,,Și zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl."(Ioan 6,65).
,,Tu vezi Doamne si nu este nici un lucru pe care sa nu-L vezi,iar eu sunt lucrul mainilor Tale,dar n-am facut poruncile Tale ci am savarsit cu nebunie toata rautatea.Tu esti bun dar eu nu te-am cunoscut,dar acum am auzit despre Tine si am tremurat si nu stiu ce voi face.Am auzit judecata Ta si nu se gaseste cuvant de aparare in gura mea.Nimic nu am facut pe pamant care sa cumpanesca un singur cuvant desert al gurii mele,caci daca un om ar face toata dreptatea ar face ca un rob si ca un datornic,dar nu se va gasi nici o rascumparare a pacatului sau,fiindca mila la Tine este.Fiindca pacatul este moarte si cine va fi cel care murind prin el sa invie prin sine insusi?Negresit nimeni.Fiindca Tu singur murind ai inviat,caci n-ai facut pacat si nici viclesug nu s-a gasit in gura Ta.Dar cine va muri in pacate si nu-i va parea rau?Si totusi acest lucru nu-i va folosi cu nimic.Asa Stapine Atottiitorule,si eu ma caiesc fiindca am facut fapte rele,iar cainta nu-mi este spre indreptare,intrucat cainta este o recunoastere a pacatului.Si acum vezi Atoatevazatorule,ca n-am nimic afara de trup.Caci sunt cu totul o rana si nicaieri nu mi-a ramas prilej de mantuire pentru ca am fost lasat singur si de viu m-a inghitit Iadul.Si Tu Doamne priveste: Tu singur poti sa ma ridici si sa tamaduiesti chinul inimii mele,fiindca mana Ta poate face toate si ajunge la capatul adancurilor,lucrand toate la un semn al Tau.Nu intraznesc sa spun ,,Miluieste-ma"caci sunt nevrednic iar Tu Doamne vezi" (Simeon Noul Teolog ,Cateheze, Scrieri II, pag 249).
Acele cuvinte ale Mantuitorului,in primul rand,frang orgoliul omului(parafrazare)care crede ca poate castiga mantuirea doar prin fortele proprii,o mandrie in esenta luciferica,sau care crede ca mantuirea i-se cuvine,ca o merita indiferent de situatie.Ne reamintesc dependenta de Dumnezeu,avand drept consecinta,sau asa ar trebui,o ascultare neconditionata din partea noastra.Pentru a sublinia mai bine acest prim aspect am ales acel citat din Sfantul Simeon Noul Teolog,care surprinde foarte bine situatia reala,opusa mandriei noastre ucigase.As mai adauga aici ca acele cuvinte sunt in directa legatura,ca si context,cu versetul precedent si anume ,,Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus știa de la început cine sunt cei ce nu cred și cine este cel care Îl va vinde.".Acest lucru nu trebuie sa ne surprinda intrucat Hristos stie foarte bine ce zace-n noi(Ioan 2,25).
Cuvantul grecesc folosit in Ioan 6,65 este parca ,,dedomenon",un cuvant foarte interesant in context,care arata calitatea de privilegiu a receptionarii unui asemenea dar din partea lui Dumnezeu(asta in comparatie cu starea umana descrisa de Sfantul Simeon Noul Teolog).Hristos stia ca unii il vor parasi,actiunea lor fiind urmare a intelegerii carnale sa spunem,a cuvintelor Sale,ce erau duh si viata.Diferentierea intre cele doua intelegeri,duhovniceasca si strict rationala,tributara propriilor ei limite,este facuta de darul plin de indurare al lui Dumnezeu.Mintea omenesca are limite si se va opri la ele lasata singura.Trebuie ca Dumnezeu sa-si faca lucrarea Sa pentru a o ajuta sa-si depaseasca limitele.
Acest aspect este foarte bine aratat in Slujba Sfintei Liturghii a Sfantului Ioan Gura de Aur,Evanghelia Imparatiei,cand in timp ce citetul intoneaza pericopa,Preotul cadeste dupa randuiala,dupa care revine in altar si citeste in taina Rugaciunea de dinainte de Evanghelie: ,,Stapine,Iubitorule de oameni,fa sa straluceasca in inimile noastre umina cea curata a cunoasterii dumnezeirii Tale si deschide ochii gandului nostru spre intelegerea evanghelicelor Tale propovaduiri.Pune in noi si frica de fericitele Tale porunci,pentru ca,toate poftele trupului calcand,vietuire duhovniceasca sa petrecem,cugetand si facand toate cele ce sunt spre buna-placerea Ta.Caci Tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre,Hristoase Dumnezeule si Tie slava inaltam,si totodata Parintelui Tau Celui fara de inceput si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh,acum si pururea si in vecii vecilor.Amin."(gasiti la pag 115 din ,,Cartea deschisa a Imparatiei:o insotire liturgica pentru preoti si mireni" IPS Bartolomeu Anania)
In legatura cu conexiune dintre versetele 64 si 65 in ceea ce priveste trimiterea la Iuda(doreati si o trimitere patristica).Dupa cum puteti observa versetul poate fi analizat in mai multe registre,inclusiv in contextul sau in acel capitol.Am citit in Evanghelia dupa Ioan,editia bilingva,insotita si de comentarii si note patristice, ca acel verset ar contine ,,taina tradarii,dupa cuvintele lui Irineu al Lyonului.La finalul unui discurs de o forta mistica formidabila,se abordeaza chestiunea tradarii legata de aceea a credintei-comuniune.Versetul 65 ofera o explicatie aporiei teologice formulata astfel:daca Iisus cunoastea dinainte sufletul oamenilor,de ce l-a ales pe Iuda intre apostoli?Nu stia ca Iuda il va da pe mana autoritatilor ca sa fie ucis?Iisus,departe de a se ascunde dupa deget si a-si minimaliza importanta in alegerea lui Iuda,arata ce accepta liber planul de rascumparare al omenirii".
La final as dori sa va las o rugaciune,din cartea ,,Lacrimi si har"referitoare la preotul-martir Constantin Sarbu.Am ales-o in mod special,ca o chintesenta,privind spre viitor,a celor discutate.Poate vom trece si noi,cu ajutorul Domnului de la morti,reci si poate caldicei la in clocot.
,,Doamne Iisuse Hristoase stau rusinat inaintea Ta si nu mai pot scoate nici un cuvant decat de pocainta si rugaciune.A fost si in viata mea o vreme cand ti-am facut laudaroase si usuratice fagaduinte.Eram tanar Doamne,iar jertfele,catacombele si moartea pe care ma laudam atunci ca voi fi gata sa le indur pentru Cuvantul Tau mi-se pareau doar niste declaratii inflacarate si frumoase,care vor ramine subiecte de cantari si predici pentru totdeauna.
Dar cand,mai tarziu,a venit vremea sa-mi ceri in parte adeverirea cu fapte a acelor grabite fagaduinte de iubire si ascultare pe care Ti-le facusem abia atunci mi-am dat seama ce pret se cerea ca sa-mi respect legamantul pe care il facusem.Oricate momente inaltatoare am avut pe acest drum,oricat de mari biruinte si binecuvantari am cules,oricat de curajos am strabatut uneori prin intunericul acestor incercari,totusi nimic nu mi-a ramas mai puternic in minte ca simtamantul ca n-am fost intotdeauna si intrutotul hotarat sa-mi dau viata pentru Tine.Ca au fost uneori momente de slabiciune,in care m-am lasat doborat de intristare si n-am putut strabate cantand vaile reci si adanci ale umbrei mortii.
Astazi Doamne Iisuse,inima mea este plina de sfiala si teama,stand inaintea Ta.Sunt in viata mea nespus de multe momente in care as fi gata sa-mi dau viata pentru Tine,fara nici un regret si fara nici o dorinta pamanteasca.Dar sunt si clipe in care ceva mi se pare ca ma infioara inca si ma retine.Acest fel de clipe as dori sa nu mai fie niciodata Doamne,in inima si in viata mea.Ci neclintit si neinvins sa-ti pot da viata mea in orice clipa,fara laude si fara indoieli,spre slava Numelui Tau,marele meu Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos.Amin"
Cam atat am putut,singur sunt mai multe de spus dar poate in viitor imi voi ordona mai bine gandurile.Daca gasiti ceva folositor foarte bine iar daca nu atunci este un motiv in plus sa cautati si dvs mult mai profund.Doamne ajuta!+
|