[Decebal]

În prealabil postat de N.Priceputu

Adrianna, îmi permit să-ţi atrag şi eu atenţia, după ce au mai făcut-o şi alţii, cu speranţa că nu mi-o vei lua în nume de rău, şi că poate îţi va fi cândva de folos. Cu greu m-am încumetat, ştiindu-mă bolnav de aceeaşi patimă cu privire la care vreau să te atenţionez: mândria. Sper însă să o fentezi un pic şi să reuşeşti să iei aminte la tine însăţi.

Te văd un suflet tare neliniştit şi incapabil să vadă adevărul, frumuseţea şi profunzimea ortodoxiei, deşi ţi s-a argumentat în fel şi chip cu argumente care mai de care mai frumoase, documentate, gândite, simţite. Faptul că rămâi în continuare atât de critică indică o gravă opacitate din partea ta. Pur şi simplu nu vrei să vezi. Iar teologia ortodoxă îmi pare că o studiezi doar pentru a-i căuta eventualele puncte slabe ca să o ataci mai bine. Ai grijă de sufletul tău, căci te pierzi!

Cred că aici s-a atins un punct important pentru care mulţi fie pleacă din biserică, fie opun tot felul de rezistenţe, în ciuda argumentelor. Sunt tot felul de "cunoscători" ai teologiei ortodoxe şi ai spiritualităţii aferente fără ca să ştie de fapt aproape nimic în profunzime referitor la respectivul domeniu, dar comentează împotrivă doar dintr-un duh de frondă care nu îşi găseşte justificarea de fapt decât în altă parte decât în relaţia cu ortodoxia. În cazul unora este deci evident nu numai că există o ignoranţă profundă dar şi o rea credinţă absolut inimaginabilă care rezistă aproape oricărui argument, teoretic sau de viaţă. Şi astfel de oameni există şi printre ortodocşi, nu doar printre sectari care se pretind ortodocşi. Cu astfel de oameni este aproape imposibilă o comunicare reală, principala lor formă de rezistenţă fiind aceea de a căuta şi de a scoate în evidenţă, dacă este posibil, orice nedeplinătate, eroare sau nedesăvârşire doar pentru a îşi crea în continuare "justificări" pentru a rezista pe poziţia pe care s-au instalat de mult.