Decebal, inainte de a incheia discutia cu tine pe acest topic plin de ingamfare razvratita, te rog sa ai in vedere urmatoarele lucruri atunci cand ma mai pomenesti:
1) Asa cum ti-am repetat deja de mai multe ori, din capul locului eu nu m-am opus afirmatiei tale din titlul topicului, afirmatie pe care te straduiesti sa o dezvolti cu cateva citate din Tomul Aghioritic. Mai mult, am fost de acord cu asumptia ta, am precizat explicit acest lucru. Si ti-am cerut sa dezvolti subiectul indicind o tinta, un folos, o concluzie care ne-ar fi putut imbogati pe noi, cititorii tai.
2) Nu stiu ce te-o fi deranjat in raspunsul meu dintai, presupun ca te-a suparat faptul ca nu am dat pe spate si nu am facut "uau!.." la marea ta gaselnita. Apoi ti s-o fi parut ca ti-am subminat asertiunea cand, de fapt, daca erai dispus sa citesti mai putin patimas si grabit postarile mele pe acest topic, ai fi priceput lesne ca dimpotriva, am nuantat-o.
3) Mi-ai lasat impresia, dupa cum ai scris, ca esti cu totul incrancenat sa demonstrezi ca ai citit nu stiu ce carti, de parca ar depinde soarta mantuirii tale de aplauzele noastre pentru lecturile tale. In definitiv ce crezi, oare, ca aduci tu nou pentru forumul acesta pe tema harului, si ce anume castig duhovnicesc urmaresti cata vreme nu incetezi sa ma ponegresti si sa ma blagoslovesti cu apelativul de smecher din condei? Iti multumesc, totusi, ca ma numesti printre prostimea ortodocsilor din popor. O, nici nu visez vreodata mai mult! De m-ar gasi si Domnul vrednic de asa asezare, fericit m-as considera! Multumesc, asadar, Decebal, pentru ponegrire prin asezarea mea intre prostii ortodocsi, intre "pacalitii" preotimii neamului romanesc!
4) Modul in care te incrincenezi sa pui problema sufera de cateva deficiente pe care, din bunavointa fata de tine, ca sa ai un feed-back, le enumar partial si pe scurt, precum cred:
- aduci o presupusa noutate care e de fapt o banalitate, un truism pentru Ortodoxie. Multi suntem aici pe forum care, de ani buni, ne ocupam si cu scrierile pe care le pomenesti si cu efortul zilnic al vietuirii intru Hristos, atat cat ne tin puterile si cat ne blagosloveste Dumnezeu. Ai fi putut, de voiai sa nu aduci doar iluminata ta gaselnita in fata, sa rasfoiesti topicele dedicate rugaciunii, cel putin, pentru a vedea ca aceste probleme puse de tine in discutie, noi si altii inaintea noastra le-am mai discutat si rasdiscutat. Nu ai inventat tu oul, America sau mersul pe jos, prietene! Te grabesti, tinere, te grabesti si esti plin de emfaza...
- in paralel cu discutia despre gnoza si viata misterica tu ponegresti, in mod insistent, pervaziv, violent si colorat pe sfintitii slujitori ai Bisericii. Ii numesti in chip si fel: spagari, manuitori de cadelnite, smecheri etc. Nu te rusinezi de aceasta, nu iti ceri scuze pentru momentul tau de ratacire, ci perseverezi inca mai vartos, cu totul indiferent la cei dintre noi care avem, poate, o anumita evlavie fata de preoti, care pretuim viata liturgica din BOR asa cum e ea, cu lipsurile si metehnele ei. Judeci, osindesti, injuri in gura mare, bestelesti in stanga si-n dreapta preotimea romaneasca si poporul crestin ortodox in mijlocul caruia te-ai nascut si traiesti. PRIN ACEST DEMERS LIPSIT DE EVLAVIE, DE UMILINTA SI SMERENIE TE ARATI LIPSIT DE IUBIRE SI INJOSESTI INSESI SCRIERILE SI PE AUTORII PE CARE II CITEZI PRE CUM SI BISERICA INSASI, PACATUIND FOARTE. Intrucat, Decebal, harul primit pe caile de care vorbesti i-a facut pe oamenii de care amintesti, pilde de iubire jertfelnica, iar nu fiare cu inima impietrita, nu uzurpatori nemilosi ai randuielilor din Biserica. Critica lor a fost intotdeauna solidara cu viata lor sfintita, cu dragostea smerita, cu umilinta si smerenia. Au trait in Biserica, pentru Biserica, smerindu-se neincetat si facindu-se pilde vii de vietuire intru Hristos. ACEASTA MAI INTAI, ABIA APOI TEORII SI CRITICI!
- aduci citate si argumente intelectuale si omiti caracterul practic al vietii induhovnicite. In cartile despre Sfantul Serafim de Sarov, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama si alti sfinti Hristofori, ar fi trebuit sa gasesti ROADELE DUHULUI. Nu e nevoie sa le enumar eu, s-ar fi cuvenit sa ai parte de ele tu insuti cand te-ai apucat sa vorbesti din cap si din nedeplinatatile inimii despre minunile vietuirii in Hristos.
- cand Pelerinul a deschis topicul despre GANDIREA PATRISTICA ai fi putut sa remarci interventia mea pe acel topic, tocmai pentru a aduce un fulg din reperele fundamentale ale Ortodoxiei (tema acolo e tocmai harul), constind in selectia unor citate din "Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama", de Parintele Dumitru Staniloae. Acolo este evidentiat contextul acelor scrieri, anume cearta isihasta, purtata intre Sfantul Palama si Alchindin et comp. Daca eu as fi minimalizat persoana si lucrarea Sfantului, daca as fi respins invatatura despre impartasirea de lumina dumnezeiasca la rugaciune, daca as fi minimalizat sau negat asumptia ta din titlul topicului acestuia, atunci cum iti explici ca am selectat, culegind cu mana mea si cu ochii mei miopi, rand cu rand, o serie de pasaje din cuvantul iubitului Sfant? Oare crezi ca Sfantul Palama este pentru mine ceea ce este pentru tine? O, nu... Tu il folosesti pentru a te inalta pe tine, eu ma sfiesc si cand ii tastez numele aici, nefericitule... CINE, CUM SI PE CINE CUNOASTE si, mai ales, CU CE FOLOS, bietule inflacarat manios?

Prietene, sa incerc sa iti ridic pleoapele mult prea obosite pentru a ma vedea mai bine!
A) Primul lucru pe care l-ai putea face, daca nu tii mortis sa fii autist si sa vorbesti singur intr-o lume inchipuita doar de tine, ar fi sa rasfoiesti o parte din postarile mele referitoare la: rugaciune, sfintita preotime din Biserica de azi, Sfintele Taine etc. Vei gasi astfel cateva interventii ale mele in care imi exprimam durerea si nemultumirea fata de stadiul in care se gaseste astazi viata noastra liturgica, vietuirea ortodoxa etc. Vei gasi si repetatele mele autoindemnuri de a ma tine pe mine insumi, mai intai, la pocainta.
B) Am pledat de multe ori pentru respingerea tendintelor de religiozitate care sufoca Biserica, duhul ei milenar, credinta autentica, asa cum am mostenit-o noi din Sfanta Traditie. Am scris despre rugaciune, despre Filocalia, cu multa ardoare, din putina mea dragoste de om nevrednic, de mare pacatos. Am indraznit chiar sa ofer din experienta mea la rugaciune, celor care intrebau despre un fenomen sau altul din procesul cautarii rugaciunii curate. Am facut-o cu multa teama, dupa multe procese de constiinta, iar astazi chiar regret ca am scris fie si un cuvant pe aceasta tema, care se cuvine a fi dezbatuta cu duhovnicii care au lucrarea rugaciunii lui Iisus. SI INCA, SUB EPITRAHIL!
C) Am dus de multe ori dueluri cu oameni din alte confesiuni, in special cu n.p., privind intelegerea Sfintei Traditii, valoarea sau Comoara Ortodoxiei, pretuirea Sfintilor etc. Inclusiv cu fratii ortodocsi am avut dispute in care pledam pentru luarea in considerare a unor aspecte fundamentale din viata crestinului, care nu se reduc la frecventarea lacasurilor de cult si nici la plimbarea (turismul) prin manastiri, ci se refera la "Liturghia de dupa Liturghie".
D) Am pledat pentru dragoste, pentru roadele Duhului, asa cum le-am cunoscut din nefericita si mizera mea existenta, asa cum le-am intalnit la alti forumisti si la oamenii pe care ii cunosc in Biserica, si asa cum le-am intalnit in cartile duhovnicesti studiate in ultimii ani. Cand am strigat ca ne comportam eretic cu ereticii, fratii mei ortodocsi m-au considerat vandut, tradator, ecumenist, om cu mai multe fete etc. Le-am dus pe toate, intelegind ca sunt inerente anumite neintelegeri si ca e la mijloc neputinta mea de a ma face limpede inteles si mai ales pacatele mele multe si necuratia fiintei mele. Si mi-am cerut iertare cand am constientizat ca am sarit peste cal. Asa incat, sa fiu zburatacit de unul ca tine, care scrii aici in mod evident lipsit de dragoste si cu mare aroganta intelectuala, rece si steril, nu ma doare foarte tare, cata vreme m-au plesnit insisi iubitii mei frati si surori si iata, n-am murit si nici nu m-am inacrit asa de tare.

La sfarsit, vreau sa le multumesc inca o data fratilor care m-au insotit cu mustrari si certari de mare folos pentru despatimirea mea. Si iti multumesc si tie, Decebal, ca imi esti oglinda, foarte buna oglinda pentru trufia mea neasemuita, pentru patimile iutimii si prea multei vorbiri, pentru lipsa iubirii de aproapele, pentru slava desarta si, din nenorocire, vai mie, pentru marea mea desfrinare, in fond. Intrucat ce este, daca nu curvie si desfranare,
sa ma intind la vorbe aici facindu-ma partas la nelegiuire cu un om care se foloseste de Sfintii Parinti pentru a injura si ponegri sfintita preotime si porul roman dreptcredincios, cu toate neputintele lui, asa cum il ingaduie Bunul Dumnezeu.
S-ar fi cuvenit sa ma tin la umilinta si pocainta neincetata, iar nu sa imi irosesc ceasurile combatind o minte infierbintata si lipsita de pace, acolo sus unde tuna si fulgera catre noi, prostimea care ne inghesuim sa atingem, fie si o clipa, haina preotului care trece, cu Pasul lui Hristos, cadelnitind izbavirea.

Dumnezeu sa ne miluiasca!