Se referea, probabil, la "Sola Scriptura", la "un loc lamureste alt loc".
Aici este evidentiat totusi un anume adevar, eu asa cred. O trasatura caracteristica, ba chiar esentiala, fara de care Biblia nu ar fi Biblia.
Anume, ca Scriptura este ca un imens castel, sa spun asa, in care fiecare sala comunica cu celelalte, un sistem in care totul se leaga cu totul. La fel cum e creierul, organismul uman, cu miliarde de conexiuni si de influente reciproce.
Mie chiar asa mi se pare - ca exista mereu conexiuni intre pasajele biblice, lucru evidentiat si de multele trimiteri din subsolul fiecarei pagini.
Un continut biblic, oricare ar fi, este ca o statie de cale ferata, un nod mai bine zis, in care se intersecteaza nenumarate alte drumuri, variate directii... Ca urmare, pentru a intelege, la un anumit nivel, Scriptura, este imperios necesasr sa se parcurga relatiile dintre carti, capitole, pericope, versete... Sensul unei afirmatii este pus in evidenta, cel putin pana la un punct, prin versetele conexe (care sunt mai multe decat cele trecute in subsolul paginii).

In acest sens, afirmatia ca Biblia se interpreteaza singura are rostul ei. Precum are si limite, totusi, asa cum incercam sa arat in postarea precedenta.

Termenul de interpretare (a unui text) nu se rezuma la caracteristicile textului, desi nu poate face desigur abstractie de ele, ci suscita intotdeauna impactul asupra cititorului, ecoul asupra personalitatii si vietii acestuia, precum si marturiile altor cititori, a altor traitori (iar aici noi avem marturiile care fac parte din Sfanta Traditie).