[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Deci dvs. vedeti o singura vrednicie absoluta si nu o gradare a lor in functie de puterea fiecaruia? De aici cred ca deriva pozitia pe care o aveti legat de topicul deschis aici. Eu insa vad altfel lucrurile, desi multi se mantuiesc si deci plata lor este aceeasi, adica mantuirea, starea lor in mantuire insa nu este aceeasi dupa cum o arata pilda talantilor. Dvs. vorbiti mereu de cel cu zece talanti, marii mistici si asceti, dar mai este si cel cu doar 5 talanti de exemplu, care deasemenea este mantuit. Doar cel care nu si-a folosit talantul dupa putere a fost pierdut.

Am mai precizat odată felul în care văd eu lucrurile. Pe lângă Dumitru Stăniloae, la care am ami văzut aceelaşi tip de poziţie, o să aduc şi un citat dintr-un teolog dogmatist ortodox, Nicolae Chiţescu:

"Prin acest fapt (al împroprierii firii umane, individuale şi generale, de către Domnul) fiecare dintre noi avem putinţa de a ajunge <<personalităţi>> creştine, în măsura în care acceptăm ca unic subiect al firii noastre pe însuşi Logosul dumnezeiesc, şi în care <<persoana>> noastră este chiar aceea a Lui - în care <<nu mai sunt eu cel care trăieşte, ci Hristos trăieşte în mine!>> Din punct de vedere religios, cel care nu acceptă această înlocuire a propriului <<eu>>, cu acela al lui Iisus Hristos, nu a murit, ca să vieze în El - acel în Hristos al Sfântului Apostol Pavel -, şi nu a primit o reală personalitate creştină şi o adevărată viaţă, nu poate forma un <<alter Christus>>, cu propria fire omenească" (Nicolae Chiţescu, teolog dogmatist ortodox)

Trecând peste perfecta sau nu exprimare a ideilor, astfel de idei sunt şi mai pregnant exprimate la Dumitru Stăniloae, însă ortodocşii, când vine vorba despre teologia autentică a Bibliei, a Părinţilor, a marilor teologi, îi evită pe cât cu putinţă mai ales în practică. Dacă în teorie se mai bagă cineva să studieze pe Stăniloae sau pe Chiţescu, în practică ortodocşii calcă pur şi simplu în picioare peste teologia autentică, alegând tot felul de practici pseudo-creştine şi concentrându-se pe un pseudo-creştinism ilegitim. Bineînţeles că mai există şi excepţii, însă starea generală, statistic vorbind, a lucrurilor asta spune. Ortodocşii, ca şi vechii iudei, lasă deoparte mila, dreptatea şi credincioşia, pentru sarcinile materialiste să zic din Biserică. Pe ei nu îi interesează strălucirea interioară a credinţei, cunoaşterii şi iluminării, a faptelor pe care Christos le vrea, în schimb îi interesează foarte mult strălucirea hainelor cu care se duc la biserică, dacă se mai duc din an în paşti; nu îi interesează convertirea reală la Christos, calea cea strâmtă care duce la viaţă, teologia autentică a Părinţilor, a Bibliei, a marilor teologi, Dumnezeu, adevărul, transformarea spirituală şi transformarea întregii vieţi în Christos şi după Christos, dar îi macină cum să pună tămâia în cădelniţă, cum să se îmbrace pentru biserică, cum să le strălucească mai mult hainele la exterior, eventual îşi mai atârnă şi nişte lanţuri mari la gât, strălucitoare, să îi vadă toată lumea şi să îi aplaude, şi în general orice numai nu convertirea, transformarea, impulsurile autentice ale harului, transfigurarea vieţii întregi. Ei se duc şi spun "toată viaţa lui Christos să o dăm", dar după aceea merg şi aproape toată viaţa o dau dumnezeului acestui veac; ei spun la botez că se leapădă de Satana şi se unesc cu Christos, dar după aceea îi vezi mai toată viaţa numai legaţi de Satana şi despărţiţi de Christos. Este vorba despre o duplicitate ipocrită, întreţinută de anumişi inşi cărora de asta le pasă cel mai mult anume cum să îi ţină în acest pseudo-creştinism şi să tragă de pe urma lor, respingând ei înşişi adevăratul creştinism dar pretinzându-se ca legitimii şi autenticii lui propovăduitori. Oamenii nu au treabă, mă înţelegeţi, cu creştinismul adevărat decât atunci când mai dă câte o boală prin ei, când mai au câte un necaz aşa mai greu, dar în rest ei sunt cu cozonacii, cu murăturile, cu ratele, cu maşinile, cu chefurile, cu petrecerile, etc, etc, etc numai cu Christos şi cu Dumnezeu nu. Se folosesc de nume ca Stăniloae ca să se laude ce mare este ortodoxia, dar când vine vorba despre viaţa practică de fiecare zi nimeni nu mai cunoaşte ce spune Biblia, ce spun Sfinţii Părinţi, ce spune un Stăniloae sau un Chiţescu sau alţii şi alţii; se interesează de lucrurile şi oamenii mari când vine vorba să se ajute pentru un job sau pentru a se lăuda ce mare e ortodoxia, dar când vine vorba de practică nimeni nu îi mai cunoaşte, majoritatea se leapădă ca nişte iude trădătoare. ... dar ei sunt "creştini", "ortodocşi" ... de luat crucea şi de urmat pe Christos să o facă alţii, ei sunt prea ocupaţi cu cozonacii, cu murăturile, cu sarmalele, cu mămăliga, cu ariile de pâmânt, cu boii din grajd, cu femeile ...

Ca să zic şi una pe topic, spune foarte clar Christos că nu este vrednic de El acela care nu se leapădă pe sine, nu îşi ia crucea şi nu Îl urmează pe Christos. Deci cum poţi să îţi imaginezi că poţi fi cu adevărat vrednic de împărtăşirea cu Sfinte Mistere ale lui Christos când nu te lepezi de tine, nu îţi iei crucea şi nu Îl urmezi pe Christos? Dar ei nu au treabă cu astea, ... ci cu sarmalele, fripturile, beţiile, curviile, cluburile, cafenelele, ţigările, jumările, cozonacii, colacii, sarmalele, coliva, etc şi cât şi mai câte deşertăciuni ale lumii acesteia, o întreagă panoramă a deşertăciunilor sub chipul mincinos şi ipocrit de creştinism (şi ortodox). Mai noroc cu mila lui Dumnezeu, că altfel, la câtă vrednicie ....