,,În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor."(Matei 18,1-4)

Vom reda ceea ce marturiseste Preafericitul Parinte Patriarh despre Parintele Dumitru Staniloae: "... o alta marturisire pe care as dori sa o aduc despre dansul ca om al rugaciunii mi-a fost inspirata de o intalnire ortodoxa din Franta, care a avut loc la Amiens, langa Paris, in 1977… am stat, in noaptea aceea in aceeasi camera, iar inainte de culcare, Parintele Staniloae a zis: "Sa ne rugam". Si ne-am rugat, am stat asa in pozitie de rugaciune, iar dansul a rostit pe de rost rugaciunile incepatoare, dar pentru ca n-aveam Ceaslovul cu noi, dansul s-a rugat liber.

Eu cand am auzit cum se roaga, imi venea sa cred ca e alt om. O rugaciune simpla, profunda, sensibila, fara nici o idee teologica elaborata, zicea doar: "Doamne ajuta-ne! Doamne fii cu noi! Doamne iarta-ne!",exact asa cum vorbeste un copil cu tatal sau, in familie. O simplitate pe care o vezi numai la oamenii de la tara, care n-au trecut niciodata printr-o scoala teologica, dar care se roaga cu foarte multa convingere si credinta, intr-o uimitoare intimitate si familiaritate cu Dumnezeu.Dupa aceea, in ziua urmatoare, eu am indraznit si am intrebat: "Parinte profesor, ma iertati, dar eu m-am mirat cand v-ati rugat atat de simplu aseara". El mi-a raspuns: "Cea mai mare ispita este sa teologhisesti in timpul rugaciunii. Atunci nu vorbesti cu Dumnezeu, vorbesti cu tine insuti despre El".

,,ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El"(Matei 6,8)