[Yasmina]

Cred ca adevarul se afla undeva la mijloc :)

Asa cum zicea si Lore,este greu sa te pui in pielea unei femei gravide,mai ales a uneia care are o sarcina dificila...Nu degeaba gravidele sunt tratate in societate in rand cu bolnavii;au atatea simptome si atatea neplaceri fizice incat putin le mai desparte de starea patologica.
Daca biserica spune ca sunt absolvite de post atunci este bine,vedem ca Dumnezeu nu este un "zeu crud si razbunator"cum il zugravesc ateii,ci fiecaruia i se cere atat cat poate duce.

Ca mai sunt si cazuri unde preotul nu da dezlegare de la post in sarcina,acolo trebuie sa ghicim un caz personal;poate duvohnicul avea motive intemeiate ca sa nu dea dezlegare de la post,cine stie viata si pacatele femeii care a patit asta?Poate se impunea un astfel de"tratament",imi dau eu cu parerea...

De asemeni,am citit ca gravidelor li se da si impartasanie mai usor;de exemplu daca inainte de sarcina avea un canon si interzicere de la Sfanta Taina pe timp de 7 ani,in timpul sarcinii se ridica aceasta penitenta si femeia se poate impartasi.
Pai de ce?Nu pt ca Sfinta Taina ar fi dintr-o data usor de obtinut iar standardele spirituale au coborat ,ci pt ca pe parcursul sarcinii sau la nastere femeia este in pericol de moarte,deci biserica se asigura sa nu lase un suflet sa moara fara a fi spovedit si impartasit.

Doctorii si oamenii aflati in slujba Domnului(preoti,calugari)au foarte multe in comun:ambele exemple lucreaza in slujba Binelui dar si in slujba omului,unii sunt tamaduitori ai trupului si ceilalti ai sufletului.
Fara unul sau altul,nu putem iesi din necazuri atunci cand situatia o impune.Daca doctorul prescrie ceva trupului iar preotul recomanda ceva spiritului atunci ar trebui sa-i ascultam.

Cred ca un medic dotat cu destula empatie,experienta si cunostiinte in domeniu poate rezolva cu succes probleme medicale fara a experimenta simptomele pe propriul trup.
De altfel,cei mai buni ginecologi raman barbatii chiar daca ei au un trup diferit de al unei femei.