Este tare greu sa ai pe constiinta faptul ca l-ai facut sa sufere pe unul din copiii tai. Eu nu stiu ce sa spun, sunt putin bulversata in privinta acestui lucru, nu am o experienta bogata in cresterea copiilor, dar simt ca nu pot sa fac diferenta intre ei. E drept ca sunt situatii care impun o mai mare atentie fata de unul din ei, dar ma gandeam ca atat timp cat sentimentele sunt la fel de puternice pentru amandoi, nu au cum sa se vatame.
Ma sperie si acest fapt ca as putea sa il iubesc mai mult pe unul din copii, lucru ce nu s-a intamplat pana acum, cel putin nu constientizez acest lucru. Cand eram insarcinata, ma intalneam des cu o mamica in parc care isi mai dore un copil, dar imi spunea ca nu poate sa depaseasca sentimentul de vinovatie fata de fetita ei, simtind ca prin acest lucru ii va face rau fetitei, fiind nevoita sa imparta atentia, dragostea, ca nu poate sa mai iubeasca un alt copil ca pe ea. Eu eram de parere ca aceste lucruri sunt doar in plan imaginar, ca avand un alt copil il poti iubi la fel de mult, lucru pe care l-am trait dupa nastere, simtind ca dragosta fata de primul s-a inmultit in loc sa se imparta.
Am vazut ca exista aceasta tendinta a celor mai in varsta sa faca comparatii intre generatii, ajungand la concluzia ca o atitudine mai rece fata de copil il pregateste mai mult pentru viata.
E drept ca aceasta problema a diferentei intre copii, in ceea ce priveste raportarea parintilor la ei, trebuie sa fie in atentia noastra ca parinti si cu ajutorul lui Dumnezeu sa evitam a face rau unuia dintre ei.
|