Preotului profesor Ion Buga
Am început să citesc, cu plăcere, pe când eram student, câteva dintre cărțile dumneavoastră, continuând și mai târziu, dar una dintre ele m-a determinat să mă opresc, deoarece ați făcut unele confuzii. Aveți o cultură impresionantă și ați putea să o folosiți în slujba binelui. Am observat că ați blamat pe unii, deși nu erați destul de documentat(nu mă refer la tot ceea ce ați scris, ci doar la ceea ce voi comenta mai jos). De asemenea, încurcând anumite idei, ați făcut niște afirmații greșite în legătură cu unele pasaje din Sfânta Scriptură.
Când erați „profesor de clasice și de biblice”, ați predat elevilor folosind doar Mica Biblie? Vă pun această întrebare pentru că, în „Rugați-vă pentru fratele Teoctist”, ați preluat unele greșeli de la pagina 22, primul paragraf, pe care le-ați amplificat, susținând că:
– pag.206:
Enoh, „primul cetățean al cerului care recuperează raiul pierdut de bunicii lui(Adam și Eva) este fiul primului criminal, cel generic, Cain” ;
„Noe este fiul lui Lameh, un criminal maniac(în serie)” ;
– pag.227:
«„fiul pierzării”(In. 17, 12), „fiul lui Cain”(1 In. 3, 12), fiul Diavolului” „nu este amintit în genealogia adamic-mesianică, de la Fac. 5, 1 și urm.; și Lc. 3, 23-38”» ;
– pag.296:
„Lameh a ucis pe cei șapte tineri din câmpie”;
În Mica Biblie, pag.22, primul paragraf, sunt scrise următoarele:
„Urmașii lui Cain. Cain la rândul său a avut fiu pe Enoh, iar Enoh pe Irad, iar Irad pe Maleleil, iar Maleleil pe Matusalem, iar Matusalem pe Lameh și Lameh pe Noe”.
În acest citat există două greșeli: Maleleil a avut fiu pe Matusal, cf. Fc. 4, 18(nu pe Matusalem), iar Matusal pe Lameh și Lameh pe Iabal și Iubal, din Ada, și pe Tubal-Cain și pe sora acestuia, Noema(nu pe Noe), din Sela, cf. Fc. 4, 19-22. În Fc. 4, Dumnezeu ne revelează genealogia căderii, ne arată că, după șapte generații, omul ajunge la apogeul căderii(Lameh, primul poligam și criminal în serie). Nu li se prezintă vârsta – nu este important cât au trăit păcătoșii pe pământ.
La sfârșitul capitolului 4, Moise ne anunță ce ne va prezenta în capitolul 5: în Fc. 4, 25-26, lui Adam i se naște Set, iar lui Set Enos. În cap.5, v.1 și urm., Dumnezeu ne prezintă genealogia îndumnezeirii, arătându-ne unsprezece generații, de la Adam la Sem, Ham și Iafet, fiii lui Noe; acestora le este menționată și vârsta. Adam a avut fiu pe Set, Set pe Enos, Enos pe Cainan, Cainan pe Maleleil, Maleleil pe Iared, Iared pe Enoh, Enoh pe Matusalem, Matusalem pe Lameh și Lameh pe Noe, care a avut pe Sem, Ham și Iafet.
Al șaptelea om de la Adam, prin Cain, este Lameh, care pentru faptele sale cere pedeapsa infinită. Opusul său, al șaptelea om de la Adam, prin Set(fratele lui Cain), este Enoh, fiul lui Iared(nu al lui Cain). Acest Enoh este primul cetățean al cerului: „Și a umblat Enoh cu Dumnezeu și nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase”(Fc. 5, 24). Al șaptelea om, prin Cain, devine „suflet demonizat”, iar al șaptelea om, prin Set, devine „trup pnevmatizat”.
Tatăl lui Noe, Lameh, este al nouălea om prin Set, nu al șaptelea prin Cain, iar Noe este al zecelea, prin Set, nu al optulea, prin Cain, după cum este scris în Mica Biblie(pag.22, primul paragraf); de ce nu ați citit și al doilea paragraf de la pag.22, unde genealogia este corectă, în care se arată că Enoh, al șaptelea om(de la Adam, prin Set), tatăl lui Matusalem, a plăcut atât de mult lui Dumnezeu, încât, la 365 de ani, l-a strămutat la El?
Astfel de greșeli, ca în Mica Biblie, au apărut și în alte cărți, cum ar fi manualul de Religie pentru clasa a V-a, Editura Aramis, 1998. După schema de la pag.40, Noe este descendentul lui Abel, cel care a murit fără a avea urmași. Nu înseamnă că cei menționați în Comisia Patriarhiei Române, la pagina 2, au vreo vină, ci doar că cel care a făcut schema respectivă nu a fost destul de atent. Când, în mod neintenționat, se strecoară greșeli este de înțeles, dar când se strecoară voit sau din lipsă de cunoaștere, atunci este grav(„Vai de cel prin care vine sminteala”). Astfel au apărut, în primele secole, apocrifele care acum smintesc pe mulți(care erau oricum smintiți). Pe câți vor sminti cărțile dumneavoastră peste 50, 100 de ani? Pe câți au smintit deja?
În Mica Biblie apărută în Chișinău, în 1990, paragraful greșit nu este inclus. De asemenea, în manualele de religie apărute după 1998 greșeala a fost îndreptată.
În 1 In. 3, 12 se vorbește despre Cain, nu despre fiul acestuia.
Cain lipsește din genealogia adamic-mesianică deoarece nu este strămoșul Mântuitorului, acesta fiind Set, fratele lui Cain(Fc. 5, 1 și urm.).
În citatul de la pag.296 este vorba de Lameh poligamul și criminalul, fiul lui Matusal, care mărturisește: „Am ucis un om pentru rana mea și un tânăr pentru vânătaia mea”? Acesta a ucis doi oameni. Apare scris în Scriptură că a ucis șapte oameni?
Susțineți că ați memorat Noul Testament; Vechiul Testament nu l-ați citit integral? Ați citit doar anumite pasaje? Vechiul Testament este trunchiul și Noul Testament coroana. Cum puteți culege fructele din coroană dacă nu ați urcat trunchiul? Chiar dacă așezați scara pe crengile coroanei, acestea ies din trunchi, coroana nu este suspendată. Dacă nu cunoașteți Vechiul Testament, nu puteți cunoaște Noul Testament. Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite la Scripturi: „Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El”(Lc. 24, 27).
La pag.223-227 ați citat din Vechiul Testament câteva pasaje despre preoție, lăsând pe dinafară unele importante, iar la pag.242-244, precum și în alte locuri, ați scris că Dumnezeu nu dă hirotonia de trei ori succesiv, că nu se repetă.
Preoția Vechiului Testament avea trei trepte: leviți(neaaroniți) – intrau în curtea cortului/templului, aduceau cele necesare pentru jertfă și aveau grijă de lemnele pentru jertfelnic etc. - aceștia au fost doar curățiți; preoți leviți(aaroniți) – intrau în Sfânta, aduceau jertfele, învățau poporul, diagnosticau bolile etc.; arhiereu(hacohen hagadol)(Lv. 21, 10; Nm. 35, 25,28; Ios. 20, 6 ș.a.) – aducea jertfele zilnice, cu preoții, iar jertfa pentru păcat(pentru sine și pentru popor) o aducea o singură dată pe an, în 10 Tișri (octombrie), la Sărbătoarea Împăcării(sau Ispășirii), intrând cu tămâie și cu sângele jertfei (vițel și țap) în Sfânta Sfintelor; tot el consulta voia Domnului în momente deosebite, de cumpănă, ale lui Israel. Arhiereul avea ca veșminte sfințite, pe lângă cele ale preotului, alte veșminte, specifice lui. Dintre acestea, nu ați amintit mitra(tiara), nici diadema sfințeniei(Sfântul lui Iahve - Sfințenia Domnului), de pe mitră(Iș. 28, 36; 29, 6). Și preoții erau mitrofori, dar nu aveau pe tiară plăcuța de aur cu inscripția „Sfântul lui Iahve”(azi, în Biserica Rusă și în Moldova, preoții primesc crucea de la hirotonie, iar, ca distincții, epigonat/bederniță, mitră ș.a.m.d.).
Last edited by EMANUEL; 23.06.2016 at 20:01:52.
|