Preotului profesor Ion Buga-p.3
în Biblia din 1688, în Lv. 21, 14-15, se spune că preotul „fecioară den ruda lui va lua(...), fecioară den norodul lui va lua”; în Iz. 44, 22, „fecioară den semințiia casii lui Israil și văduvă, de să va face, den preot vor lua”;
în edițiile de după 1688, în Lv. 21, 13-14, preotul trebuie să se căsătorească cu o „fecioară din neamul său”, iar în Iz. 44, 22, cu o fecioară sau o văduvă de preot „din neamul lui Israel”. În toate edițiile, până la ediția patriarhului Miron, apare la fel, dar, în Biblia patriarhului Miron, în Iz. 44, 22, apare cuvântul „fată” în loc de „fecioară”. Astfel este reeditat acest verset în toate edițiile, până la ediția jubiliară, unde apare, din nou, cuvântul „fecioară”;
în prima ediție a patriarhului Justinian, la 1 Tim. 5, 9, apare un cuvânt nou(care nu era în edițiile anterioare), pentru a evidenția o anumită idee, acesta rămânând așa în toate edițiile următoare: „Văduva care are mai puțin de 60 de ani să nu fie înscrisă între văduve, și numai dacă a fost femeia unui singur bărbat”; în LXX este scris „femeia unui bărbat”;
în Noul Testament din 1648 apare scris, în 1 Tim. 3, 2, că „episcopul” trebuie să fie „unii mueri bărbat”, în 1 Tim. 3, 12, „diaconii” trebuie să fie „unii mueri bărbați”, iar „preotul”, în Tit 1, 6, trebuie să fie „bărbat unii mueri”;
în Biblia din 1688, în 1 Tim. 3, 2, este scris „unii muieri bărbat”, în 1 Tim. 3, 12, „unii muieri bărbați”, iar în Tit 1, 6, „unii muieri bărbat”;
în Biblia de la Iași, 1874, este scris „bărbatu alu unei femei”, „bărbați ai unei femei”, respectiv „bărbatu alu unei femei”;
în ediția sinodală din 1914 este scris „unei muieri bărbat”, „ai unei femei bărbați”, respectiv „bărbat al unei femei”;
în restul edițiilor sinodale apare scris „bărbat al unei femei”, „bărbați ai unei femei”, respectiv „bărbat al unei femei”;
în edițiile din diaspora este scris „bărbat al unei neveste”, „bărbați ai unei neveste”, respectiv „unei neveste bărbat”;
în edițiile din diaspora de după 1982, textul se adaptează după edițiile sinodale, reluând, cu unele excepții: „bărbatul”, „bărbați ai”, respectiv „bărbat al” „unei singure neveste”;
în ediția patriarhului Iustin, este scris, în 1 Tim. 3, 2, „bărbat al unei singure femei”, în 1 Tim. 3, 12, „bărbați ai unei singure femei” și în Tit 1, 6, „bărbat al unei femei”;
în toate edițiile patriarhului Teoctist apare reeditat textul ediției patriarhului Iustin, excepție făcând edițiile jubiliare;
în ediția jubiliară, a Sfântului Sinod, este scris, în 1 Tim. 3, 2,12 și Tit 1, 6, „bărbat al unei singure femei”, pentru a evidenția monogamia preoților și căsătoria unică, după cum spune B.V.Anania în nota de la 1 Tim. 3, 2.
Traducătorii Sfintei Scripturi, din 1982 încoace, au fost nevoiți să facă această specificare din cauza faptului că unii preoți divorțau și se recăsătoreau.
în privința textului din 1 Tim. 4, 14, în Noul Testament al lui Simeon Ștefan(1648) este scris „punerea mânulor a preoților”, iar în Biblia de la București(1688), „nu te lenevi de cel dentru tine dar, carele s-au dat ție prin prorocie cu punerea deasupra a mânilor preoților”. În Biblia de la Iași(1874), este scris „cu punerea mâneloru presbiterului”. În edițiile din 1648 până la ediția sinodală din 1914 se merge pe ideea punerii „mâinilor preoților”. Începând cu ediția sinodală(1914), până la prima ediție a patriarhului Justinian, apare scris „punerea mâinilor preoției”, iar în cele două ediții ale patriarhului Justinian apare scris „punerea mâinilor preoțimii”. În 1982, în ediția patriarhului Iustin, este scris, pentru prima dată, „punerea mâinilor mai-marilor preoților” (ierarhul se roagă lui Dumnezeu să îl hirotonească prin Sfântul Duh, nu îl hirotonește în numele lui: „(...)Însuți Stăpâne al tuturor, și pe acesta, pe care ai binevoit a se rândui prin mine, binevoiește să primească acest mare har al Sfântului Tău Duh(...)”). Echipa de traducători a ediției patriarhului Iustin nu cred că a vrut să scoată în evidență ceea ce susțineți dumneavoastră, ci a scris așa datorită faptului că episcopii hirotonesc preoții; nu patriarhul, în mod personal, a tradus, ci echipe de traducători: filologi, bibliști etc. Vedeți ce spune B.V.Anania în memoriile sale, în capitolele „Sub patriarhul Iustin” și „O nouă versiune românească a Bibliei”, când a cerut patriarhului să îi aprobe pensionarea, echipele rămânând, totuși, și ocupându-se de reeditarea Bibliei de la București, de data aceasta cu textul și în literă latină, pe lângă cel în slavonă, aceasta apărând în 1988, deodată cu reeditarea ediției patriarhului Iustin, cu binecuvântarea patriarhului Teoctist; înainte de pensionarea lui B.V.Anania, echipa era condusă de doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga, iar după pensionarea acestuia a fost condusă de prof. I. Chițimia;
începând cu Noul Testament din 1648 până la ediția patriarhului Iustin, din 1982, în Ap. 20, 2-7 se merge pe ideea de „o mie de ani”;
în ediția patriarhului Iustin, apare în Ap. 20, 2,4 și 6, „mii de ani”, în 20, 3 și 5, „miile de ani”, iar în 20, 7, „miilor de ani”;
în toate edițiile patriarhului Teoctist, versetele din Ap. 20, de la 2 până la 7, apar ca în ediția patriarhului Iustin;
B.V.Anania scrie, în Ap. 20, 2 și 4, „o mie de ani”, în 3,5 și 7, „miile de ani”, iar în 6, „miilor de ani”;
în ediția jubiliară, din 2001, B.V.Anania îndreaptă tot ce s-a schimbat până la acea dată, urmând textul LXX.
– pag.244:
„Febe(sau Fivi), din Chenhreea, este diacon al lui Dumnezeu spre binele tău(Rm. 13, 4)”.
În Rm. 13, 4 se vorbește despre „diaconul”(„slujitoarea”) stăpânire, nu despre „diaconul” Febe: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu se împotrivește. Iar cei ce se împotrivesc își vor atrage osândă. Căci dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea. Vrei dar să nu-ți fie frică de stăpânire?: Fă binele și vei avea laudă de la ea; căci ea îți este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu’n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârșește răul. Pentru aceea este nevoie să vă supuneți, nu numai din pricina mâniei, ci și în virtutea conștiinței”(Rm. 13, 1-5).
Febe este amintită în Rm. 16, 1, după cum spuneți chiar dumneavoastră, ca „diacon” al „Bisericii din Chenhreea”(LXX).
Apar, pe alocuri, unele greșeli de tipar, probabil:
– pag.243: Tim. 1,7 și urm.(în loc de Tit);
– pag.245: In. 1, 29(în loc de 1, 19) etc.
Monahismul are bază scripturistică:
-în Vechiul Testament: nazireii(Samuel, Samson, Ilie Tesviteanul, Elisei etc.) .
-în Noul Testament: în Matei 19,11-12 Mântuitorul răspunde apostolilor cu privire la căsătorie: „Nu toți pricep acest cuvânt ,ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s’au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; și sunt fameni care s’au făcut ei înșiși fameni de dragul împărăției cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă”. Notă: „După ce a menționat cele două stări de castitate involuntară, Iisus statuează fecioria voluntară, abstinența perpetuă a celor ce vor să se dedice în întregime vieții duhovnicești”.
Unde scrie în Noul Testament că Sf. Ap. Ioan a facut învieri? Textul ne arată că, atunci cand Sf. Ap. Petru(F.A. 9, 36-43) și Sf. Ap. Pavel(F.A. 20, 7-12) au făcut învieri, Sf. Ap. Ioan nu era de față.
Ați mai făcut și alte confuzii, nu susțin că le-am comentat pe toate.
V-am scris acestea nu pentru că am ceva cu persoana dumneavoastră, ci v-am scris „în virtutea conștiinței”, pentru că adevărul lui Dumnezeu trebuie să rămână neschimbat.
„Harul fie cu tine!”(1 Tim. 6, 20) „Domnul fie cu duhul tău!”(2 Tim. 4, 22)
Pr. prof. Grigore-Dumitru Roșca
Last edited by EMANUEL; 17.06.2023 at 17:07:52.
|