[EMANUEL]

 în Biblia din 1688, în Lv. 21, 14-15, se spune că preotul „fecioară den ruda lui va lua(...), fecioară den norodul lui va lua”; în Iz. 44, 22, „fecioară den semințiia casii lui Israil și văduvă, de să va face, den preot vor lua”;
 în ediţiile de după 1688, în Lv. 21, 13-14, preotul trebuie să se căsătorească cu o „fecioară din neamul său”, iar în Iz. 44, 22, cu o fecioară sau o văduvă de preot „din neamul lui Israel”. În toate ediţiile, până la ediţia patriarhului Miron, apare la fel, dar, în Biblia patriarhului Miron, în Iz. 44, 22, apare cuvântul „fată” în loc de „fecioară”. Astfel este reeditat acest verset în toate ediţiile, până la ediţia jubiliară, unde apare, din nou, cuvântul „fecioară”;

 în prima ediţie a patriarhului Justinian, la 1 Tim. 5, 9, apare un cuvânt nou(care nu era în ediţiile anterioare), pentru a evidenţia o anumită idee, acesta rămânând aşa în toate ediţiile următoare: „Văduva care are mai puţin de 60 de ani să nu fie înscrisă între văduve, şi numai dacă a fost femeia unui singur bărbat”; în LXX este scris „femeia unui bărbat”;

 în Noul Testament din 1648 apare scris, în 1 Tim. 3, 2, că „episcopul” trebuie să fie „unii mueri bărbat”, în 1 Tim. 3, 12, „diaconii” trebuie să fie „unii mueri bărbaţi”, iar „preotul”, în Tit 1, 6, trebuie să fie „bărbat unii mueri”;
 în Biblia din 1688, în 1 Tim. 3, 2, este scris „unii muieri bărbat”, în 1 Tim. 3, 12, „unii muieri bărbați”, iar în Tit 1, 6, „unii muieri bărbat”;
 în Biblia de la Iași, 1874, este scris „bărbatu alu unei femei”, „bărbați ai unei femei”, respectiv „bărbatu alu unei femei”;
 în ediția sinodală din 1914 este scris „unei muieri bărbat”, „ai unei femei bărbați”, respectiv „bărbat al unei femei”;
 în restul ediţiilor sinodale apare scris „bărbat al unei femei”, „bărbaţi ai unei femei”, respectiv „bărbat al unei femei”;
 în ediţiile din diaspora este scris „bărbat al unei neveste”, „bărbaţi ai unei neveste”, respectiv „unei neveste bărbat”;
 în edițiile din diaspora de după 1982, textul se adaptează după edițiile sinodale, reluând, cu unele excepții: „bărbatul”, „bărbați ai”, respectiv „bărbat al” „unei singure neveste”;
 în ediţia patriarhului Iustin, este scris, în 1 Tim. 3, 2, „bărbat al unei singure femei”, în 1 Tim. 3, 12, „bărbaţi ai unei singure femei” şi în Tit 1, 6, „bărbat al unei femei”;
 în toate ediţiile patriarhului Teoctist apare reeditat textul ediţiei patriarhului Iustin, excepție făcând edițiile jubiliare;
 în ediţia jubiliară, a Sfântului Sinod, este scris, în 1 Tim. 3, 2,12 şi Tit 1, 6, „bărbat al unei singure femei”, pentru a evidenţia monogamia preoţilor şi căsătoria unică, după cum spune B.V.Anania în nota de la 1 Tim. 3, 2.
Traducătorii Sfintei Scripturi, din 1982 încoace, au fost nevoiţi să facă această specificare din cauza faptului că unii preoţi divorţau şi se recăsătoreau.

 în privinţa textului din 1 Tim. 4, 14, în Noul Testament al lui Simeon Ștefan(1648) este scris „punerea mânulor a preoţilor”, iar în Biblia de la București(1688), „nu te lenevi de cel dentru tine dar, carele s-au dat ție prin prorocie cu punerea deasupra a mânilor preoților”. În Biblia de la Iași(1874), este scris „cu punerea mâneloru presbiterului”. În ediţiile din 1648 până la ediția sinodală din 1914 se merge pe ideea punerii „mâinilor preoţilor”. Începând cu ediţia sinodală(1914), până la prima ediţie a patriarhului Justinian, apare scris „punerea mâinilor preoţiei”, iar în cele două ediții ale patriarhului Justinian apare scris „punerea mâinilor preoțimii”. În 1982, în ediţia patriarhului Iustin, este scris, pentru prima dată, „punerea mâinilor mai-marilor preoţilor” (ierarhul se roagă lui Dumnezeu să îl hirotonească prin Sfântul Duh, nu îl hirotonește în numele lui: „(...)Însuți Stăpâne al tuturor, și pe acesta, pe care ai binevoit a se rândui prin mine, binevoiește să primească acest mare har al Sfântului Tău Duh(...)”). Echipa de traducători a ediţiei patriarhului Iustin nu cred că a vrut să scoată în evidenţă ceea ce susţineţi dumneavoastră, ci a scris aşa datorită faptului că episcopii hirotonesc preoţii; nu patriarhul, în mod personal, a tradus, ci echipe de traducători: filologi, biblişti etc. Vedeţi ce spune B.V.Anania în memoriile sale, în capitolele „Sub patriarhul Iustin” și „O nouă versiune românească a Bibliei”, când a cerut patriarhului să îi aprobe pensionarea, echipele rămânând, totuşi, şi ocupându-se de reeditarea Bibliei de la Bucureşti, de data aceasta cu textul şi în literă latină, pe lângă cel în slavonă, aceasta apărând în 1988, deodată cu reeditarea ediţiei patriarhului Iustin, cu binecuvântarea patriarhului Teoctist; înainte de pensionarea lui B.V.Anania, echipa era condusă de doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga, iar după pensionarea acestuia a fost condusă de prof. I. Chițimia;

 începând cu Noul Testament din 1648 până la ediția patriarhului Iustin, din 1982, în Ap. 20, 2-7 se merge pe ideea de „o mie de ani”;
 în ediţia patriarhului Iustin, apare în Ap. 20, 2,4 și 6, „mii de ani”, în 20, 3 și 5, „miile de ani”, iar în 20, 7, „miilor de ani”;
 în toate ediţiile patriarhului Teoctist, versetele din Ap. 20, de la 2 până la 7, apar ca în ediţia patriarhului Iustin;
 B.V.Anania scrie, în Ap. 20, 2 și 4, „o mie de ani”, în 3,5 și 7, „miile de ani”, iar în 6, „miilor de ani”;

 în ediţia jubiliară, din 2001, B.V.Anania îndreaptă tot ce s-a schimbat până la acea dată, urmând textul LXX.


– pag.244:
 „Febe(sau Fivi), din Chenhreea, este diacon al lui Dumnezeu spre binele tău(Rm. 13, 4)”.

În Rm. 13, 4 se vorbeşte despre „diaconul”(„slujitoarea”) stăpânire, nu despre „diaconul” Febe: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă. Căci dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?: Fă binele şi vei avea laudă de la ea; căci ea îţi este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu’n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârşeşte răul. Pentru aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai din pricina mâniei, ci şi în virtutea conştiinţei”(Rm. 13, 1-5).
Febe este amintită în Rm. 16, 1, după cum spuneți chiar dumneavoastră, ca „diacon” al „Bisericii din Chenhreea”(LXX).


Apar, pe alocuri, unele greşeli de tipar, probabil:
– pag.243: Tim. 1,7 şi urm.(în loc de Tit);
– pag.245: In. 1, 29(în loc de 1, 19) etc.


Monahismul are bază scripturistică:
-în Vechiul Testament: nazireii(Samuel, Samson, Ilie Tesviteanul, Elisei etc.) .
-în Noul Testament: în Matei 19,11-12 Mântuitorul răspunde apostolilor cu privire la căsătorie: „Nu toți pricep acest cuvânt ,ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s’au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; și sunt fameni care s’au făcut ei înșiși fameni de dragul împărăției cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă”. Notă: „După ce a menționat cele două stări de castitate involuntară, Iisus statuează fecioria voluntară, abstinența perpetuă a celor ce vor să se dedice în întregime vieții duhovnicești”.


Unde scrie în Noul Testament că Sf. Ap. Ioan a facut învieri? Textul ne arată că, atunci cand Sf. Ap. Petru(F.A. 9, 36-43) și Sf. Ap. Pavel(F.A. 20, 7-12) au făcut învieri, Sf. Ap. Ioan nu era de față.


Aţi mai făcut şi alte confuzii, nu susţin că le-am comentat pe toate.


V-am scris acestea nu pentru că am ceva cu persoana dumneavoastră, ci v-am scris „în virtutea conştiinţei”, pentru că adevărul lui Dumnezeu trebuie să rămână neschimbat.


„Harul fie cu tine!”(1 Tim. 6, 20) „Domnul fie cu duhul tău!”(2 Tim. 4, 22)




Pr. prof. Grigore-Dumitru Roşca