Citat:
Īn prealabil postat de Ekaterina
Si totusi mai exista asemenea tineri si tinere. Am mai multe prietene care s-au casatorit fecioare si sotii lor au fost la fel de curati, au pus temelie buna caminului lor. Am si prietene care nu au acordat mare importanta acestui lucru iar acum regreta mult. Din exemplele pe care le cunosc am invatat ca atunci cand te raportezi in primul rand la Dumnezeu, la legea Lui, iti va fi bine chiar daca pe moment nu intrelegi si respectarea unei porunci implica suferinta neimplinirii voii.
[...]
|
Stiu ce zici. Am zis ca stiu ca sunt destui care se pastreaza, insa eu personal nu am intalnit persoane, nici fete nici baieti. Vorbeam de oamenii pe care i-am intalnit pana in prezent. Eu n-am avut nici o relatia dasta cu un baiat, desi prietenele mele din liceu erau cu acelasi baiat de 1-2 ani. Evident, eu eram de plans. Insa acum zic ca a fost bine ca nu am avut parte de asa o experienta in liceu, desi la vremea aia vroiam insa nu a fost sa fie. :)
Mie nu mi-a explicat nimeni care e treaba, tata a zis ca chestiile astea le invat singura. La mine in familie nu s-a pus/se pune accentul pe feciorie, dar nici pe casatoria de proba. Pur si simplu a trebuit sa ma educ singura in aceasta privinta. Insa, mi s-a spus sa nu ma casatoresc pana nu imi fac o cariera. Deci, daca eu cunosc pe cineva acum si peste un an ma casatoresc ar fi o dezamagire. Sunt tare aiuriste aceste mentalitati.