[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Ajutorul Maicii Domnului intr-o poveste de dragoste

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a revenit. Nu s-au împăcat. A cunoscut in schimb alt băiat, care o respecta si cu care s-a şi căsătorit.
Au acum o căsnicie fericită, sănătoasă, merg împreună la biserică, mai au si greutăţi, tristeţi dar si bucurii...
După câţiva ani de la căsătorie, l-a întâlnit o dată, pe stradă, pe băiatul acela cu care vorbise ea in adolescentă. Era cu soţia lui. Nu a observat-o, in schimb ea s-a uitat cu atenţie la ei si a văzut că el era beat si soţia lui avea pe faţă câteva vânătăi!...

Să ne încredem mereu in purtarea de grija a lui Dumnezeu! Să nu cerem ce dorim noi, ci să se facă voia Domnului. Pentru asta avem nevoie de curaj. Dumnezeu ne vrea curajoşi.

Acatistul Maicii Domnului şi Paraclisul Maicii Domnului sunt printre cele mai puternice rugăciuni pentru vreme de întristare.


Ramona Pop



Acum am aflat ca exista patericul Maicii Domnului, http://egumenita.ro/home/385-patericul-maicii-domnului.

Extrase online gasiti aici - http://www.calauzaortodoxa.ro/maica-...ii-domnului-i/

Mie imi repugna aceste povesti"crestine" care par croite pe nefericirea altora!
Adica se face atata caz de rugaciune si credinta incat in mod misterios unii devin protejatii Lui Dumnezeu ca ai unui boss,in timp ce ceilalti care sunt zugraviti in antiteza sunt nenorocitii,ghinionistii in capul carora se sparg toate!
Cum sa nu-L iubesti pe Dumnezeu cand viata iti este una de huzur,de fericire,cu barbat bun,copiii frumosi? Toate sunt frumoase,il iubim pe Dumnezeu !
Vai ce milostiv a fost cu mine dar nu si cu altii!
Dar cine sunt altii? Nu sunt oameni ca si tine,colegi,prieteni,rude???

Scrie cineva povesti si despre cat de mult Il iubeste pe Dumnezeu pt ca nu are serviciu,nu are barbat bun,nu poate avea copiii,nu are unde locui sau are cancer??
Insa cum apare un miracolas in care ei sunt indreptatiti cu ceva iar altii palmuiti,sunt cei mai credinciosi din momentul acela!
Vai ce bine ca nu am fost eu,Doamne!

Observ de multa vreme fenomenul acesta printre oamenii"spiritualizati" si nu stiu cum sa-l manuies,ma depaseste.
Am fost cu o prietena la un voluntariat,am servit mancare saracilor. La sfarsit,ea mi-a spus ca a fost o activitate foarte placuta,deoarece vazandu-i pe altii cat sunt de saraci se simte mai bine,mai norocoasa,si-I multumea Domnului de zor!
M-a socat aceasta atitudine... Am intalnit-o si pe forum uneori... Ce se intampla?