Probleme de felul acestora se pun intr-un mod mai acut si preocupa mai intens pe teologii ortodocsi din diasporaua ortodoxa apuseana, unde Ortodoxia, transplantata intr-un mediu de viata cu totul diferit de cel din locurile ei de origine, atat din punct de vedere etnic cat si religios, a trebuit sa sufere un firesc proces de adaptare, ca o planta silita sa creasca intr-un teren si mediu climatic altul decat cel de bastina. Confruntarea cu modul de viata si cu formele de traire religioasa ale credinciosilor apartinand celorlalte confesiuni crestine (catolici, protestanti de toate nuantele, anglicani si neoprotestanti de diferite numiri si conceptii doctrinare), cu care emigrantii ortodocsi traitori in Apus vin in contact, a facut pe unii dintre acestia sa puna in discutie valoarea si eficienta spirituala, actualitatea si oportunitatea pastrarii unora dintre formele externe ale cultului ortodox, care, mai ales din pricina vechimii lor, par astazi vetuste ori depasite, daca sunt privite printr-o viziune modernista.
|