In "duminica orbului", Mantuitorul spune in Sfanta Sa Evanghelie :
1. Si'n timp ce trecea, Iisus a vazut un om orb din nastere.
2. Si ucenicii Sai L-au intrebat, zicand: "Invatatorule, cine a pacatuit, el, sau parintii lui, de s'a nascut orb?"
3. Iisus a raspuns: "Nici el n'a pacatuit, nici parintii lui, ci pentru ca'ntru el sa se arate lucrurile lui Dumnezeu.
Deci, de obicei boala apare ca o consecinta a pacatelor noastre, cel mai adesea a celor care le facem impotriva propriului trup - neodihna, dieta nesanatoasa, lenea sau ravna nesocotita, abuzurile, ignoranta, neascultarea sfaturilor; dar poate aparea si ca un avertisment.
Unora le e de folos, altora nu. Unora le este, intr-adevar, spre mantuire, altora, nu, pentru ca unii cand sunt grav bolnavi se caiesc, altii din contra hulesc si se considera nedreptatiti. Acum spuneti-mi cui ii e mai usor sa treaca prin boala, celui impacat sau celui razvratit? Poate insa sa fie suferinta unui om spre luminarea altuia. Oricum eu cred ca Dumnezeu nu i-ar da asa o incercare unuia care n-ar fi suficient de puternic ca sa o duca, dar acum stim ca omul are liber arbitru pana in ultima clipa si cel rau pana atunci il poate ispiti sa faca ceva necugetat, chiar sa-si ia viata.
Uneori boala nu de la Dumnezeu, ci de la diavol. Mai ales cand vrei sa iesi de sub influenta lui pe loveste pe toate partile, fizic, psihic, material si moral. Te loveste exact unde te doare mai tare, stie ce slabiciuni si ce vicii ai.
Cat despre Sfantul Maslu, la inceput si mie mi se parea ca nu are nici un efect; apoi ca mai rau intarata pe cei rai impotriva mea; dar am insistat sa ma duc, in ciuda amenintarilor, si acum m-au mai slabit, sau m-am intarit eu impotriva lor. Chiar daca te mai loveste in "amorul propiu" si cazi in capcana, te prinzi repede si te redresezi. Deci in concluzie a fost de foarte mare folos, pana acum.
Cat despre evolutia bolilor, am vazut situatii si situatii. Unii se "vindeca" miraculos (impropriu spus pt ca trupul omului odata cu varsta doar se deterioreaza, poate doar sufletul se vindeca); altii se duc neasteptat de repede. Evolutia fizica a bolii nu tine neaparat de credinta omului; ea e probabil raspunsul lui Dumnezeu la actiunile, faptele si gandurile noastre. Dar in sensul in care vrem noi neaparat, ci care considera El ca e mai de folos sufletelor noastre : sa murim repede, sa ne chinuim sau sa ne facem bine.
Nu stiu insa in ce masura bolile psihice aduc vreun folos sufletului, si nici cine sau ce le declanseaza. In orice caz nu cred ca se poate pune egal intre un bolnav psihic si un "indracit", pt ca sunt bolnavi gravi -autisti, schizofrenici - care Il vad pe Dumnezeu, sunt maniaco-depresivi care iau calea bisericii(lor), si sunt oameni care initial n-au nici o suferinta mentala dar sunt (devin) robiti de vicii si pacate atat de mari incat se pot numi cu adevarat diabolici. In exemplele din sfintele scripturi, uneori "indracitii" sunt victime ale propriilor pacate, alteori sunt copii nevinovati. Poate intr-adevar un "duh rau" sa atace copilul nevinovat al unor bine-credinciosi ca sa incerce sa ii intoarca impotriva lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu sa ingaduie aceasta incercare. Sau ei sa nu fie cu bagare de seama, sa se leneveasca, sa zica lasa, ca acum ne e bine, nu trebuie sa-I mai multumim lui Dumnezeu si sa ne rugam si-n culcare si-n sculare, ca uite ne-a indeplinit ruga. De-asta nu trebuie niciodata sa lasam garda jos si sa-l "concediem" pe ingerul pazitor, sau sa-l inchidem in debara cand avem de gand sa facem vreo prostie.
Asadar, sa ne rugam la bunul Dumnezeu, cu ingerii lui si Maica Preacurata, sa ne tina sanatosi si ne fereasca de ispite si de rele. Doamne ajuta!
|