[speranta1970]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Daca vezi nedreptate de multa vreme si simti cum ti se umple sufletul de amaraciune, necaz, manie, uraciune, ce faci - fugi de situatia care simti ca te apasa sau ramai, fara certitudinea ca vei reusi sa te tii tare - sufleteste vorbind?
Eu am inceput sa citesc un acatist nou pentru mine, al Sfantului Mina. Si acolo spune mult despre paguba si pagubiti. Si citindu-l imi vine in minte persoana care contribuie la tulburarile pe care le am zi de zi. Atunci mi-am dat seama ca treptat adun ura. M-am gandit cam speriata cand am vazut ce e in sufletul meu, daca pot s-o iert pe de-a-ntregul pe acea persoana, din tot sufletul, sa-mi imaginez ca o privesc cu drag. Si mi-a fost tare greu pentru ca efectiv nu exista punct comun cu care sa relationez - nici intelegere nu exista, nici ajutorare reciproca. Pe romaneste - nu da doi bani pe nimic ci raspunde cu ura la ura mea, cu indiferenta si razbunare la necazurile si framantarile nenumarate prin care trec. Concluzia mea a fost ca nu-i doresc raul, dar ca nu ma mai pot suporta pe mine sa trec prin iad si prin atatea si atatea sentimente urate, urate. Cand ies uneori de la servici parca ies din razboi si nu mai am linistea necesara sa ma rog, sa ma gandesc si la frumos si bine, ci sa ma tot stapanesc sa nu revina gandurile urate despre faptele prin care trec sau pe care le vad. Cam asta e rugaciunea mea, sa ma ajute Dumnezeu sa ma stapanesc caci uneori simt ca nu mai pot.
Din mandrie, m-am gandit ca se da in vileag nedreptatea si de aceea reactionez, dar, de fapt, imi dau seama ca se da in vileag rautatea, micimea si uratenia mea.
Voi ce ati face: ati "dezerta", dandu-va demisia sau ati ramane si ati incerca sa va intariti sufletul, simtind ca oarecum sunteti deja la pamant?

Te înțeleg pe deplin.Am trecut si eu pana recent prin așa experiența (la mine a durat ani de zile) si mult rău a făcut persoana asta la multă lume ca si la șefi le e frica de ea ca nu știe cum sa facă .Multe suparari am avut si am încercat toate felurile,înțelegere,compasiune,pana am ajuns chiar sa răspund răspicat si rece la "impunsaturile" ei.Cel mai bine mia fost ruga,si cel mai greu mia fost sa am rog si pentru ea sa ne ierte Dumnezeu pe amandoua.La servici de multe ori cand incepea sa facă iar rautati începeam sa mă rog i gând.Ma ajutat mult rugaciunea,dar trebuie sa persisti,si trebuie sa te rogi si pentru cine iti face rău.Va fii greu la început dar va fii mai ușor.Nu am știut cât va dura ca problema părea sa fie tot mai rea cand credeam ca va fii mai bine.Apoi cu timpul nu mă mai afecta orice făcea si zicea.Si de curând mii sa oferit sa lucrez cu altcineva intrun loc foarte plăcut cu colegi amabili si șef si mai bun de cum am avut.Doamne ajuta sa poți răbda si sa poți cu rugaciunea sa treci peste așa încercări.