Din experienta am vazut ca oriunde ai merge, orice ai face, trebuie sa existe un ghimpe si asta nu pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci pentru ca poti intalni foarte des oameni rai, care se hranesc din conflicte, gasesc placere in acest mod de a fi. Este extrem de greu cand ai parte de aceste stari zilnic. Citind postarea ta, ma gandeam ca este bine totusi ca este vorba de serviciu (in sensul ca situatia are o iesire, cand vei schimba locul de munca vei uita de existenta acelei persoane).
Dezicia de a schimba locul de munca este una grea, asa cum a spus si Glykys, vremurile sunt tulburi. Sunt in asentimentul Annytei, poti vorbi cu duhovnicul sa te ajute sa iei o hotarare, el este cel mai in masura. Am trecut si eu la locul de munca printr-o experienta asemanatoare si stiu cat de greu este, cu toate ca faceam totul cu mare bucurie si pasiune, aveam o colega mult mai in varsta fata de noi, care facea voluntariat si pentru asta era foarte apreciata de superiori, dar ne face ziua amara si multa suparare ne pricinuia. O colega cu totul deosebita din echipa, plangea zilnic din cauza ei si voia sa isi caute alt loc de munca, nu mai suporta. Cu toate ca nu este o solutie ideala ( asa cum este rugaciunea, care poate tot) poti incerca si tacerea. De multe ori cand ma simt provocata imi impun sa tac si imi zic in gand: Pune Doamne staja gurii mele.
|