Citat:
Īn prealabil postat de costel
Personal cred ca succesul reusitei nu sta in a cunoaste cat mai bine psihologia elevului, ci in a fi om de rugaciune. Ca sa ai cuvantul potrivit si sa rodeasca in ceilalti nu tine de cunoasterea psihologiei elevului, ci de lucrarea lui Dumnezeu. Observ ca se pune atat de mare pret pe cunoasterea acestei pshihologii, incat se uita de cel mai important lucru: Dumnezeu.
Nimic nu e piedere de timp daca e facut cu dragoste pentru ceilalti.
|
Subscriu in totalitate.
Psihologia, asa cum o cunosc eu, este in cel mai bun caz o slujitoare a Teologiei, am mai spus aceasta si deocamdata imi pastrez ferm pozitia. La fel cred ca e si cu celelalte discipline.
Iar prin Teologie nu inteleg disciplina scolara cu acest nume, ci Biserica. Iar prin teolog inteleg mai intai pe Hristofori, desi avem si acceptiunea de teolog in sensul celui care practica rugaciunea, de pilda.
Imi pare firesc ca miezul lucrarii profesorului de religie poate fi sustinut doar de un crestin vrednic. Eu, cel putin, asa ma astept sa fie, altminteri mi se pare o nebunie si un mare pericol pentru copii. De aceea am deplins deja faptul ca eu nu pot preda la disciplina religie, nu doar pentru ca nu am dosarul potrivit pentru examen, ci mai ales pentru ca nu ma consider vrednic sau, in fine, cu o viata suficient de curata pentru a fi un invatator sau un partener potrivit al elevilor pentru invatare, pentru crestere duhovniceasca.
Pe de alta parte, a fi profesor implica anumite competente, indiferent de disciplina. Printre ele se numara, ca foarte importante pentru buna desfasurare a activitatilor scolare, competentele pedagogice. iar acestea trec, in buna parte, prin psihologie.
Din pacate despre psihologie se cunosc putine lucruri de catre cei care nu sunt formati in domeniu, iar acest putin este, la randul sau, destul de deformat. Toata lumea "se pricepe" la psihologie, ca si la medicina, la politica, la fotbal... Ceea ce e adevarat, pana la un punct. Mai apoi insa, incep sa se complice lucrurile.
Partea cea mai proasta, dupa mine, este ca printre crestini exista multi oameni care percep in mod foarte critic si anxios psihologia. Aceasta reprezentare sociala a psihologiei are multe determinari si explicatii si cred ca, in timp, se vor petrece unele reasezari. Cu vremea, cu experientele de viata, vor afla si oamenii spariosi care sunt limitele intre care functioneaza psihologia iar opiniile vor fi, treptat, mai putin categorice decat sunt in prezent. Mizez pe o nuantare treptata, proces care depinde in primul rand tocmai de prestatia psihologilor.
In concluzie, cred ca prima conditie pentru un bun profesor de religie este calitatea lui umana, ce fel de crestin este. Mai apoi vine, destul de aproape si pedagogia si psihologia. Apoi mai sunt desigur multe alte variabile.
Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze atat elevii cat si pe profesorii lor!