Draga bmd, daca ochii tuturor celor care se roaga ar fi intotdeauna vazatori, nu ar mai fi nevoie de un iconostas in biserica. Ar fi de ajuns doar cei care stau inaintea lui Dumnezeu, marturisindu-L cu chipurile si cuvintele lor. Insa, din cauza neputintei vederii duhovnicesti a rugatorilor, Biserica a adus iconostasul. Am sa redau dintr-un articol de Andrei Plesu cateva fraze ca sa vezi unde este omul de astazi si ce vedere are: "Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop." Iata de ce este nevoie de iconostas - sa descopere o alta lume si sa-ti dea puterea sa o privesti si privind-o sa te schimbi.
|