In mod traditional (adica de zeci de ani, cel putin), o scoala buna inseamna una in care copiii fac performante academice si se intrec, pana la limita absurdului, sa se umfle in pene, cu tot cu mamicile si taticii lor, adeseori cu intreg familionul, se intrec asadar in izbinzi ale slavei desarte si tot restul.
O scoala buna este, in duh romanesc, una care livreaza carutze de studenti, o droaie de analfabeti moral si amputati sufleteste. Criteriile scolii bune de la noi sunt performantele scolare in note, iar nu aptitudinile care aduc, macar in parte, cu Duhul lui Hristos.

Din aceste scoli au iesit majoritatea "baietilor destepti" care guverneaza spre ruina tara noastra azi.

Am lucrat cu sute de elevi din marile licee ale Capitalei. Daca m-as apuca sa le descriu personalitatea, conduita si caracterul, relatiile dintre ei... ar insemna sa trag un nou volum de proportiile DSM-ului, in care capitolele principale sunt: individualismul, lasitatea, viclenia, lenea, curvia, betia, drogurile, mania, turnatoria s.a.m.d.

Reforma invatamantului este doar pe hartie. In realitate avem de-a face cu o spoiala sub care continua, linistit, contrareforma... Falimentul moral este garantat.

Ca urmare, scolile alternative de care se vorbeste aici ar putea fi gura de aer al viitorului acestei lumi, al tarii asteia, vreau sa spun. Asa sa ne ajute Dumnezeu!