LA NOI ACASĂ  (Plugușorul românului pribeag- fragment)-  
 
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul  
  
 Durerea morții stăpânește 
 În plaiul nostru strămoșesc 
 Căci fiara de la Miază Noapte 
 Sugrumă tot ce-i românesc. 
  
 Tânjește vatra părăsită 
 A bieților români pribegi 
 Și lumea fuge îngrozită 
 De multele fărădelegi. 
  
 Pdoaba țării azi se pierde 
 Feciorii casei sunt streini, 
 Azi codrul nu mai este verde, 
 Iar florile sunt mărăcini. 
  
 Azi pâine s-a făcut amară 
 Și apa-i neagră de venin 
 Văzduhul a ajuns povară, 
 Iar traiul omului … un chin. 
  
 De multă vreme nu se-aude 
 Sub cerul Țării înroșit, 
 Decât al sputnicilor vuiet 
 Și geamătul celui robit! 
  
 Cu lacrimi astăzi se adapă 
 Feciorii dulcei Românii 
 Zicând: “Ieșiți -la cei din groapă- 
 Ca să intrăm azi noi de vii”! 
  
 La Putna Ștefan nu mai poate 
 Să odihnească în mormânt, 
 Vazând atâta nedreptate 
 Pe strămoșescul lui pământ. 
  
 El strigă jalnic spre Suceava 
 La Sfântul Mucenic Ioan 
 Să ne ridice iarăși slava 
 Cea dărâmată de tiran. 
  
 La Cozia, în Mânăstire, 
 Cu groază Mircea s-a trezit 
 De prea amară tânguire 
 A Oltului nemulțumit. 
  
 Spre Argeș, ochii își îndreaptă 
 La trupul cel mucenicesc 
 Și suspinând mereu așteaptă 
 Un semn de ajutor ceresc. 
  
 Mihai, din cripta cea bătrână 
 Înalță capul fioros, 
 Ar vrea s-apuce spada-n mână, 
 Dar … trupul îi lipsește-n jos. 
  
 El plânge astăzi, cu Neagoe 
 Rugând pe Nifon cel Sfințit 
 Să scape țara de nevoie, 
 Cu darul lui nemărginit. 
 [...] 
 Tresar străbunii din morminte 
 Când văd atâta pustiire 
 Pe locurile cele sfinte, 
 Lăsate nouă moștenire. 
  
 Pământul plămădit cu sânge 
 Și cu sudoare de martiri 
 Azi se cutremură și plânge, 
 Fiind împresurat de “zbiri”. 
  
 Carpații astăzi se-nfioară 
 Și apele se zbat în vad, 
 Văzând pe scumpa noastră Țară 
 Cum se apropie de iad! 
  
 Azi Sfinții iubitori de Țară 
 Se roagă jalnic lui Hristos 
 Să izbăvească de ocară 
 Pe neamul nostru credincios. 
  
 Iar voi, martirilor de astăzi, 
 Luceferi prea luminători, 
 Cu sfânta voastră îndrăzneală 
 Dați pildă celor muritori. 
  
 Să știe lumea răsfățată 
 Că viitorul fericit, 
 Cu suferință și cu jertfă 
 Va fi mereu pecetluit. 
  
 În calea către mântuire 
 Povara Crucii vom purta 
 Și pân-la slava “Învierii” 
 Golgota vom întâmpina!
		 
		
		
		
		
		
		
		
		
			
			
			
			
				 
			
			
			
			
			
			
			
				
			
			
			
		 
	
	 |