[antiecumenism]

Sfântul Vasile cel Mare: Dumnezeu nu este autorul relelor

"Un lucru trebuie sa avem clar in mintile noastre: ca o data ce suntem faptura bunului Dumnezeu, ca o data ce suntem paziti de El, Care randuieste pentru noi si pe cele mici si pe cele mari, urmeaza ca nu putem suferi ceva fara voia lui Dumnezeu si ca nici una dintre suferintele noastre nu este spre vatamarea noastra sau spre ceva asemanator.

Am putea sa nu avem nici o suferinta daca ne-am indeparta de viciu; dar pentru ca noi insine, prin placere, ne-am lasat ademeniti de pacat, ce motiv serios am putea invoca incat sa nu fim noi insine autorii suferintelor noastre?
Raul este de doua feluri: raul raportat la simtirea noastra si raul in sine.
Raul in sine depinde de noi, de pilda: nedreptatea, desfranarea, nebunia, frica, invidia, uciderea, otravirea, viclenia si toate patimile inrudite cu ele, care intineaza sufletul facut dupa chipul Creatorului si-i intuneca frumusetea.
Raul raportat la noi provoaca durere si suferinta simtirii noastre, de pilda: boala trupului, ranile trupului, lipsa celor necesare traiului, viata lipsita de slava, paguba de bani si pierderea celor scumpi noua. Fiecare din aceste rele este adus asupra noastra de inteleptul si bunul Stapan spre folosul nostru.
Se ia bogatia celor care au intrebuintat-o rau, ca sa strice unealta cu care savarseau nedreptate; trimite boala celor carora le este mai de folos sa le fie madularele legate decat sa le aiba slobode, spre a ne indeparta de pacat; aduce moarte cand se termina firul vietii, pe care dreapta judecata a lui Dumnezeu l-a fixat dintru inceput pentru fiecare, deoarece Dumnezeu vede de departe ce este de folos fiecaruia din noi. Asadar, este batut trupul, ca sa fie vindecat sufletul; este omorat pacatul, ca sa traiasca dreptatea. Pentru aceasta epidemiile care se abat asupra oraselor si popoarelor, uscaciunea vazduhului, nerodirea pamantului, ca si toate celelalte nenorociri, care se intampla in viata fiecaruia, au scopul de a opri cresterea rautatii.
Deci, Dumnezeu trimite niste nenorociri ca acestea, ca sa inlature nasterea adevaratelor nenorociri. Bolile trupesti si nenorocirile din afara sunt facute pentru zagazuirea pacatului. Deci, Dumnezeu distruge raul; dar raul nu este de la Dumnezeu.


Propriu vorbind, rau este numai pacatul; pacatul, mai ales, merita denumirea de rau; iar pacatul depinde de vointa noastra; sta in puterea noastra de a ne departa de rautate sau de a fi rai.



Afland deci acestea de la Dumnezeu si putand singur sa stii cate feluri de rele exista, cunoscand ce este cu adevarat raul si ca rau este pacatul, al carui sfarsit este pieirea, cunoscand ca rele care produc dureri simturilor sunt rele aparente, ca ele au, in realitate, puterea de a face bine, cum sunt de pilda suferintele abatute asupra noastra pentru incetarea pacatului, a caror roada este mantuirea vesnica a sufletelor, inceteaza de a mai murmura impotriva celor randuite de Dumnezeu!
Pe scurt, nu socoti pe Dumnezeu autor al existentei raului si nici nu-ti inchipui ca raul are o existenta proprie.
Raul nu exista aparte, ca o fiinta oarecare, si nici nu putem sa ni-l imaginam ca o fiinta independenta si de-sine-statatoare.
Raul nu este decat lipsa binelui.


Deci Dumnezeu a facut trupul, nu boala; a facut sufletul, nu pacatul; sufletul se inraieste cand se indeparteaza de starea lui naturala!



Sa incetam, dar, a corija pe Cel intelept. Sa incetam a cauta ceva mai bun decat ceea ce a facut El. Chiar daca scapa puterii noastre de patrundere pricinile randuielilor marunte ale lui Dumnezeu cu privire la viata noastra, totusi sa fie nestramutata in sufletele noastre invatatura ca de la Cel bun nu vine nimic rau.

Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu"