Citat:
În prealabil postat de Annyta
Întrebarea: este păcat să oferim mâncare "de dulce" în perioada postului? Celor care într-adevăr nu au ce să mănânce și care nu se știe dacă vor să țină post?
|
Nu toata lumea tine post. Nu poti obliga pe nimeni sa tina post, nu ii poti impune nimanui nevointa ta.
Omul acela care intradevar nu are ce sa manace , eu cred ca tine un post continuu.
In plus, nu toti sunt ortodocsi. Sau poate ca sunt ortodocsi, dar tin calendarul vechi. Or noi suntem Datori sa facem milostenie fata de fratele nostru, indiferent de culoarea lui spirituala.
Sau poate ca chiar ortodocsi fiind, nu au ajuns inca sa il cunoasca pe Domnul. Si cum ar putea sa il cunoasca, daca marturisirea noastra prin fapte nu exista?
Uneori ma gandesc la situatia mea(cand tin post, dar unul obisnuit cu fiertura, ulei etc). Daca un nevoitor in cele ale postului care a ajuns sa traiasca doar cu posmagi ar vrea sa faca o fapta de milostenie cu mine(in ideea in care nu as avea ce sa manac, as rabda foamea) si mi-ar da posmagi poate ca m-as intrista putin. Poate ca m-as bucura mai mult daca as primi ceva hrana la nivelul duhovnicesc la care ma aflu.(adica mancare fiarta).
Personal, cred ca trebuie ca milostenia sa fie insotita de dragoste. Dragoste fata de starea si neputinta aproapelui.
Iertare, poate deviez de la invatatura Bisericii. Dar asta e concluzia pe care mi-am facut-o in ani, dupa ce initial facusem legea cu barda. Unde-i lege, nu-i tocmeala, ziceam. Daca e post, e post ptr toata lumea. Ei, cand am ajuns si eu in neputinta, am vazut cat de dureroasa e legea fara dragoste.
Cred ca in subtilitatea ei, Biserica a ingaduit si masa dragostei. Ca sa nu raneasca iubirea de aproapele.Intotdeauna Biserica a aratat cat de mult il iubeste si apreciaza pe fiul/fiii ei. Si a aratat ingaduinta fata de neputintele lui.(atentie neputintele, nu pacatele!)