Unul dintre cele mai importante manuscrise ale istoriei este Codexul Aleppo, un pergament vechi de o mie de ani, cea mai veche și cea mai clară copie a întregii Biblii ebraice.
Codexul Aleppo este una din cele mai importante cărți de pe pământ. Pentru a pregăti acest codex, oamenii au tăiat animale, le-au scos pielea și au pregătit-o anume, iar apoi un scrib, Shlomo Ben-Buya'a, din orașul Tiberias de lângă Marea Galileii, a folosit cerneală din rugină, pentru a scrie cele mai mult de 300 000 de cuvinte, unul după altul. A terminat să scrie în 930 A.D, după ani de muncă, reprezentând condensarea finală a istoriilor biblice.
Codexul a încoronat secole de cercetare și era menit să fie versiunea perfectă a celor 24 de cărți care au compus Biblia veche, într-un singur manuscris.
O carte electronic există într-un număr infinit de copii și nu există original. Codexul Aleppo a existat doar în manuscrisul original de 500 de pagini. Nu a existat nicio copie. În 1099a fost ținut în Sinagoga din Ierusalim, când a venit Cruciada I, condusă de Ducele Godfrey of Bouillon și de Raymond, Conte de Toulouse. Cruciații au cucerit orașul și l-au prădat, au masacrat toți locuitorii lui și au confiscat totul. După căderea Ierusalimului, comunitatea iudaică din Fustat, de lângă Cairo, a strâns bani și a trimis 123 dinari și emisari pentru a găsi manuscrisele Torei.
În 1947, codexul a fost găsit în Marea Sinagogă din Alep, Siria, unde a stat 600 de ani. Pentru iudeii din Alep era mai mult un talisman decât o resursă academică imensă. Tradițiile vechi spuneau că dacă vor pierde acest manuscris, comunitatea va fi distrusă.
În același an, după ce Națiunile Unite au votat să împartă Palestina în două state, uul evreiesc și unul arab, o mulțime înfuriată a năvălit în Alep, a ars case, magazine și sinagoga în care se afla Codexul, care a dispărut. Mai târziu a apărut, însă s-a arătat că o carte fără copii dacă e pierdută, s-ar putea pierde toată cunoașterea revelată din ea.
Sursa: http://www.huffingtonpost.com/religion/