Toata lumea are dreptate.Postul nu este numai de a cauta urme de posibile alimente, la producatori despre care oricum nu stim nimic.
Dar daca am apucat sa vad eticheta ,mai bine sa refuz acel aliment.
Daca nu am stiut ,nu e pacat ,dar daca stiu si maninc,e pacat ,pentru ca nu tin cont de constiinta
Deci nu concentratia de latpe ,dicteaza daca e sau nu pacat ,adica o picatura la o tona de exemplu . Ci constiinta noastra .
Daca constiinta ne zice : nu manca,nu da copilyului sa mannce ,ia-i un fruct mai bine ,sa o ascultam ! De ce sa ne chnuim inutil pentru niste urme?
Iar daca constiinta ne zice : e doar un copil ,oricum nu se poate garanta pentru multe produse de pe piata ,important este sufletul cu care acel copil se apropie de Dumnezeu ,si grija mea parinteasca fata de credinta lui ....Atunci sa ascultam vocea constiintei si in acest caz.
Dumnezeu nu are nevoie de un tabel nou de reguli ,asa cum erau la vechiul Israel,cu diferitele reguli pentriu curatire
Tot ce e cuprins in Traditie si canoane despre post,se refera la cat poate sa duca fiecare.Un monah ii ajunge hrana uscata ,un traitor in lume ,dupa puteri.
Dragostea lui Hristos ne invata pe fiecare. Totul e sa nu cautam neaparat regula in afara,scrisa,ci sa ne uitam in sufletul nostru, si sa vedem daca regula respectiva a prins radacini in noi. Tot ce nu intelegem,si facem doar de ochii lumii,mai bine sa nu facem.
Iar tot ce este in sufletul nostru,desi intial am auzit undeva ,intr-o carte,pe forum,la Biserica,face deja parte din noi.
Dumnezeu este in tot si toate.El nu judeca nici pe cei ce maninca,nici pe cei ce nu maninca,caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura,ci har si pace.
In concluzie acesta este indemnul meu ,urmati va constiinta ,caci sigur va va calauzi spre ce e mai bine. Nici nu se va lasa pe tinjala ,nici nu va exagera,ci va va indica mereu calea potrivita
|