Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.
De ce? Pentru ca stiu cat e de rau, cand esti chinuit de-o patima. Si inca mai stiu ca nu ajuta cu nimic pe om sa ii respingi cererea, fie si intru pacat, atunci cand nu ii dai altceva in loc, la fel de consistent cu ceea ce ii refuzi si inca, mai puternic si mai luminos. Nu ii pot da sens, nu ii pot da lumina de care are nevoie. Ii dau ce am si ce poate el primi cu inima in bucurie. Intrucat bucuria, fie si pacatoasa, inca mai face parte din natura umana. In vreme ce mizeria lipsurilor adeseori distruge si ce-a mai ramas in om, mutileaza, desfigureaza. N-o avea omul mari virtuti dar, macar, mai exerseaza recunostinta... Ceea ce e mare lucru pentru caracterul unei fiinte sociale, pentru increderea lui in omenitate.
Lumea zice ca daca ii dai il ajuti sa se omoare. Ce nu stiu istetii si virtuosii lumii este ca daca nu ii dai, chiar moare. Sau face altele si mai grozave, ca sa capete ce are nevoie, caci e sub tirania duhului patimii, ca o musca in plasa unui paianjen. Deci ii dau tocmai ca sa ramana, pana l-o milostivi Dumnezeu, intr-o situatie preferabila mortii, crimei, furtului, jafului etc. Macar sa steie linistit si sa castige timpul de a medita l ao viata fara bautura, fara vicii, fara de pacate. Si sa castige timp sa o ceara de la BUnul Dumnezeu. Asa incat cred ca in final ii ofer timp. Timp de alegere. Altminteri e in situatia fara iesire si chiar daca nu mai fumeaza sau nu mai bea, om tot nu devine, ci mizantrop sau inca si mai rau.
Nu pot sa refuz cererea aproapelui meu si ca urmare dau, atunci cand am. Doar Bunul Dumnezeu hotaraste cand unul sau altul vor scapa din ghearele neputintei si al viciului.
Stiu ca oamenii chinuiti de o patima ar vrea sa scape de ea dar nu pot. Ma rog insa pentru ei, ca Bunul Dumnezeu sa ii scoata din temnita iadului patimii.
De dat le dau: si de dulce si de-amar si de sec si de plin si de cum o fi. Numa sa am... cand am...

Voi cei virtuosi, care dati doar de post, ganditi-va bine cand refuzati unui sarman cele ale lui. Ma tem ca nu din dragoste va aratati virtututea inaintea unui nenorocit, ci din alte obarsii... Faceti binele cu bunatate, cu intelepciune, oameni buni! Cautati mai intai, in ordinea prioritatilor, la suferinta fiintei omenesti care va cere ajutorul, iar nu la precepte morale inalte. Ii facem morala dupa ce se mai linisteste omul, iar nu dupa ce i-am mai dat un sut spre datul ochilor peste cap. Oare cui foloseste sa predicam mortilor? Ce, Dumnezeu nu e al viilor?