Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.
|
Consider acest mic dialog cu părintele Paisie Aghioritul edificator în problema pe care ai deschis-o:
"- Gheronda, Avva Pimea spune: "Află ce voiește fratele și-l odihnește pe el". Ce vrea să spună mai exact?
- Vrea să spună că trebuie să afli ce nevoie are fratele tău, aproapele tău, și să i-o satisfaci, în sensul cel bun. Căci și dragostea are nevoie de discernămînt. Dacă cineva, de pildă, este lacom de mâncare, nu trebuie să-i dai mereu mâncăruri gustoase, căci aceata îl va vătăma. Vei face mâncare gustoasă pentru unul care nu are poftă de mâncare, ca să o poată mânca. Sau, este dovadă de dragoste a-i da dulciuri unui diabetic?" - Vol. V - "Patimi și Virtuți"
Dialogul acesta după cum putem observa se referă mai mult la aproapele nostru, la fratele nostru. Cred totuși că se poate generaliza și în cazul celor nevoiași, deși în cazul acesta unele derogări ar putea fi acceptate.
Eu consider că unuia care poate să-și câștige existența, mai rău îi faci dacă îi dai, decât dacă nu i-ai da, deși la primă vedere pare un gest frumos de milostenie, aducând bucurie acelui om. Nu le facem rău unora pe care așa îi învățăm, dându-le? Eu și copiilor, în general de țigani, rar le dau un bănuț...mai bine le dau de mâncare...dar și așa mă gândesc că le fac rău învățându-i cu binele din partea celor "milostivi". Eu le spun aproape de fiecare dată să meargă să muncească că se vor învăța așa și nu e bine. Nu se pune problema când vezi un om handicapat sau încercat de o boală/necaz...atunci nici nu se mai pune problema de a face sau nu milostenie. Părerea mea este că trebuie să fim atenți cui facem milostenie.