Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Aha!...
Bun. Si ce intelegem de aici?...
Nimic. Cei care nu au experienta vietii amare, cei care nu au cautat-o dinadins la un moment al vietii (ca pe o cale sigura spre intelepciune) vorbesc din auzite, din citite. Fie si din Scriptura, al carei cuvant mort ramane pana nu e trait de omul cititor.
Crestinismul nu e afacerea baronilor morali! Hristos nu este un baron al moralitatii, ci un purtator de Cruce. E ceva care scapa, deocamdata, moralistilor si virtuosilor de duzina.
In fine, ma retrag acum din polemica asta sterila. Doar Dumnezeu fragezeste inima, prin mijloacele cunoscute. Eu sunt doar un pacatos si v-am spus ce fac si ce cred. Nu astept sa imi dati credit, desi, recunosc, speram sa cugetati o clipa... Dar va grabiti, va grabiti... Deh, am fost si eu tanar si va inteleg ardoarea si ravna spre curatie.
Toate la vremea lor, fratilor!
Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lumineze!
|
Dacă îmi permiteți un comentariu:
În studenție, când fumam și trăiam mai "năvalnic", obișnuiam să ofer țigări și/ sau băutură unor oameni care vroiau așa ceva, din pornirea de a fi generoasă și din empatie.
În prezent nu mă mai întâlnesc cu astfel de oameni, cerșetorii de la biserică îmi cer ulei sau (bani de) mâncare, alții au nevoie de scutece etc.
Deci Dumnezeu mă ferește de o milostenie "discutabilă".... Eu înțeleg că a-i face unui om o mare bucurie, arătându-i că îți pasă de nevoia lui, chiar și oferindu-i o țigară, este un gest de omenie, pornirea interioară este mila și iubirea de semeni. Dar nu cred că trebuie să îi judecați nici pe cei mai tranșanți, numindu-i "moraliști și virtuoși de duzină". Până la urmă viciul e viciu, păcatul e păcat și ar trebui să ne împotrivim acestora, nu să le hrănim cu indulgență și cu tot felul de scuze. Dacă pornirea interioară este să le dăm, foarte bine, dar să nu ridicăm asta la rang de lege.
Nu vreau să vă supăr... Dumnezeu să ne lumineze!